eu chiar nu glumesc... am fost la un pas micut de moarte [e drept cand eram mic - atunci nu pretuiam viata & stuff], dar eu vroiam sa subliniez in special ideea ca avem obiceiul de a ne ocupa timpul cu gandul "oare am sa mor" in loc sa apreciem ce avem cat inca traim... asa cum am zis in postul anterior... detest oamenii gen "bocitoare" care la o inmormantare incep sa urle in gura mare ca asa si pe dincolo... daca la inmormantarea mea vedeti pe careva facand asa
impuscati-lam vrut sa subliniez ca acest mod de a-ti arata sentimentele [dupa ce omul moare] IN GURA MARE este de-a dreptul tampit... de ce nu ii faci o inregistrare ca sa i-o pui in cosciug sa o mai auda juma de ora, o ora?!? degeaba spui dupa ce omul dispare ca tu l-ai iubit & stuff daca el nu mai e...
asa ca de aceea zic eu ca nu imi e teama de moarte... chiar sunt curios sa vad cati mari iubitori apar... ca in viata de zi cu zi eu nu prea vad unul care sa zica "da ma boule insemni ceva pt mine... da ma - merci ca ai facut aia... da mai boule - ma bucur ca imi esti prieten..." [si cand mai apare cate unul zice de parca ar fi vocea aia ce prezinta stirile pe scurt]
nici eu nu prea zic, dar e o vorba: "orice moneda are doua fete..." - viata m-a invatat sa ma "modelez" dupa cei din jur...
asa ca... in momentul cand o vrea Cel de Sus eu o sa imi dau biletul la perforat... pana atunci numai bine...
@jADI & Cherry - nu neg ca acest mod de gandire este unul asa... ca sa fie... repet - nu am fost pus in situatia de a ma afla la 1 pas de moarte decat acum mult timp... daca ma voi afla va voi spune dupa aceea parerea mea... pana atunci imi voi trai viata - intr-un mod cretin pt unii intr-un mod "al meu" pt mine
sa fiti iubiti