Discuta Liber - discuta de la om la om

[Keira]

Ranchiuna e valabila nu numai intre "fosti prieteni" ci si intre mama - fiu/fiica, frate - sora etc. Ati tinut vreodata suparare pe cineva? Are vreun rost ranchiuna? Se rezolva ceva prin pastrarea acestui sentiment? Cat ati stat cel mai mult suparat pe cineva? Ati putea tine ranchiuna pe o ruda apropiata?

[Snappy]

yeap - am tinut si daca stau si analizeze anumite "chipuri" inca mai am pe unii...

daca are rost? pai la ura eu nu am putut ajunge, asa ca m-am oprit la nivelul unei suparari mascate (sau nu)


nu cred ca exista om care sa nu simta o suparare si un dispret pt cineva anume... e imposibil sa placi pe toti, asa cum e imposibil ca toti sa te placa pe tine...

[andreeam]

celor din familie nu le-am purtat ranchiuna....si nici nu le voi purta asa ceva....


dak mai tin? sunt persoane pe care nu le agreez deloc ...nu le plac..

[p3g@s]

cred ca port pe niste rude de ale mele...niste unchi si matuse...desi am simt vinovat pentru ceea ce fac nu pot uita cele ce le_am suferit eu indirect dar si parinti mei....ma simt pe o parte vinovat..dar pe cealalta obligat sa fiu mai bun...sa ma razbun poate..direct sau indirect...nici eu nu stiu cum..

[noco]

..si daca v-as spune o mica povestioara..dintre tata si fiica..probabil ati considera ca sunt nebuna..
comunicarea dintre mine si tatal meu oricum lasa de dorit..ea practic nici nu exista..
dar..suntem normali..el este un tip chiar de gasca ar spune altii(este un om corect,respectat,fara vicii..)..eu am viatza mea, el pe a lui..ne intalnim seara, schimbam 2-3 replici si atat.
cand eram mai micutza eram mult mai apropiati.(eram fata lu tata, o rasfatzata)
ei asta este, nici eu nu caut o apropiere si nici el..sunt foarte multe de povestit..dar vreau sa ma rezum..la ranchiuna
Cu toate ca povestea mea nu implica ranchiuna..ci doar suparare,dezamagire..si nici macar din partea mea..
Era la sfarsitul clasei a 12-a, si cu tot stresul care se acumulase cu bacul plus alte probleme..am facut o trasnaie..nu va ganditi la ceva foarte grav, insa pentru trasnaia aceea tatal meu a fost nevoit sa scoata din buzunar o suma destul de mare.era vorba de o "simpla" factura de telefon..dar situatia nu a fost chiar atat de simpla.

nu este genul de om care sa tzipe, sa-si arate furia..mi-a spus doar ca l-am dezamagit, si ca nu se astepta , ca eram lumina ochilor lui..in fine..
socant este (ca atunci nu era) faptul, si aici am vrut sa ajung, ..ca nu am vorbit timp de aproape un an,si locuiam sub acelasi acoperis.Practic,acum nici nu mai stiu de ce si cum, dar din ziua aceea noi nu am mai schimbat nici o vorba si nici o privire macar.

Eu macar eram mai mica si mai..sa nu zic cum, dar el..???

Acum gandirea mea s-a schimbat cu mult, de fapt acum pot spune ca gandesc. De la acea intamplare tatal meu a suferit o operatzie foarte grea,era vorba de cancer, iar eu din ziua in care am aflat mi-am spus ca nu voi mai face asa ceva..sa nu vorbesc cu parintii mei, cu fratele, cu prietenii.. si mai ales din prostie, orgoliu,incapatanare..

[andreeam]

important e ca iti recunosti greseala si ca ti-ai pus in gand sa nu mai faci asa ! :

[Catalin]

Intai trebuie sa facem diferenta intre ura si ranchiuna.........sunt persoane pe care nu le agreez si la care discutia se rezuma doar la stadiul de "SALUT".

Nu urasc si nu port ranchiuna la nimeni, am fost mereu un tip cu mintea limpede si care prefera sa aiba sufletul plin cu alte chestii decat cu ranchiuna, ura, gelozie si alte sentimente care nu ar trebui sa isi aiba loc in viata de zi cu zi.

[ela]

De obicei cand ma cert cu cineva sau sunt suparata pe cineva, incerc sa uit intamplarea pentru a nu se ajunge la altceva. La urma urmei daca tinem ranchiuna nu ne foloseste la nimic, cel mult poate distruge niste relatii.