intr-adevar fiecare are momente in care cade si se ridica greu de tot....
mie mi s-a intamplat in perioada care teoretic ar trebui sa fie cea mai frumoasa din viata unei femei.... momentul in care o sa aiba un copil... cand a venit mama la mine si mi-a spus... ca copilul meu nu o sa fie niciodata langa mine pentru ca nu sunt indeajuns de matura sa iau asemenea decizii, pt ca sunt un copil fara minte care nu e in stare sa creasca alt copil...
la fel... cand taticul fetitei mele s-a hotarat sa isi cam bage picioarele... si asa puteam sa ma descurc singura....
si totusi... era cineva acolo langa mine... care nu ma lasa sa cad definitv.... era sora mea... care imi zicea mereu ... puiule orice sut in fund e un pas inainte.... si zambeste... ca ea o sa creasca... si o sa fie langa tine... si asa a fost....
acum e mare si imi zambeste in fiecare zi....
e greu cand iti pierzi un prieten drag.... inainte de craciun... am primit si eu o veste de genul asta.... un om la care am tinut si pe care l-am iubit mult prea mult... a plecat... undeva sus... unde ii era mai bine... si pt ca cineva de acolo a hotarat ca va fi mai fericit acolo.....
si peste asta inca nu am reusit sa trec.... mi-e prea dor de el... si am atata nevoie de el.... si nu mai e.....


....in acea perioada eram un om pe jumatate bolnav,care plangea mereu si spera...dar sperantele erau desarte.Noroc ca exista prieteni care sa vina sa-ti intinda mana,sa-ti oblojeasca ranile,sa-ti sterga lacrima si sa aduca stabilitate pamantului de sub picioare.

....

ia uite aci sa ai si tu o lectura interesanta pe azi 





