Discuta Liber - discuta de la om la om

[just me]

intr-adevar fiecare are momente in care cade si se ridica greu de tot....
mie mi s-a intamplat in perioada care teoretic ar trebui sa fie cea mai frumoasa din viata unei femei.... momentul in care o sa aiba un copil... cand a venit mama la mine si mi-a spus... ca copilul meu nu o sa fie niciodata langa mine pentru ca nu sunt indeajuns de matura sa iau asemenea decizii, pt ca sunt un copil fara minte care nu e in stare sa creasca alt copil...
la fel... cand taticul fetitei mele s-a hotarat sa isi cam bage picioarele... si asa puteam sa ma descurc singura....
si totusi... era cineva acolo langa mine... care nu ma lasa sa cad definitv.... era sora mea... care imi zicea mereu ... puiule orice sut in fund e un pas inainte.... si zambeste... ca ea o sa creasca... si o sa fie langa tine... si asa a fost....
acum e mare si imi zambeste in fiecare zi....

e greu cand iti pierzi un prieten drag.... inainte de craciun... am primit si eu o veste de genul asta.... un om la care am tinut si pe care l-am iubit mult prea mult... a plecat... undeva sus... unde ii era mai bine... si pt ca cineva de acolo a hotarat ca va fi mai fericit acolo.....
si peste asta inca nu am reusit sa trec.... mi-e prea dor de el... si am atata nevoie de el.... si nu mai e.....

[Dedeea]

Am simtit acest lucru....este groaznic sa vrei un raspuns,sa cauti o solutie,sa incerci sa intelegi "de ce se intampla asa?"...de ce? cand tu nu ai gresit cu nimic.....deodata se termina tot,se rupe firul si te vezi nevoit sa o iei de la inceput ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic ....in acea perioada eram un om pe jumatate bolnav,care plangea mereu si spera...dar sperantele erau desarte.Noroc ca exista prieteni care sa vina sa-ti intinda mana,sa-ti oblojeasca ranile,sa-ti sterga lacrima si sa aduca stabilitate pamantului de sub picioare.

[milisss2]

mai dau pe gat o cana si ma clatin si eu in ritm cu lumea ....

OFF-Topic

@minilord ... rotatiile se masoara in rpm sau secunde la puterea -1

[MindLord]

OFF-Topic

@ meLess : desi ziceam si eu din cap se pare ca aia era regiunea din creier care nu prea e afectata de alcool ia uite aci sa ai si tu o lectura interesanta pe azi

http://www.astronomy.ohio-state.edu/~po ... earth.html

scrie pe acolo la " Speed of Revolution = Distance/Time = 942,000,000 km / 8766 hr = 107,000 km/hr = 30 km/sec"

ii drept insa ca am uitat si de aialalta... dar care la pt Pamant se masoara tot in kmh .. aia de 1600 ...

doamne ajuta!

[hybrid]

aproape in fiecare zi

[Micha]

nu am vbit decat cu 2 persoane despre asta atunci cand s-a intamplat. Am avut o perioada destul de naspa anul trecut in toamna. Am crezut ca parintii se vor desparti, mi se parea ireal pt ca noi am fost mereu o familie perfecta fara certuri serioase, ei se intelegeau super bine, nu au fost niciodata probleme si deodata sa ma trezeasca mama la 6 dimineata sa-mi zica sa am grija de tata ca se simte f rau (are ceva probleme cu inima) si o gramada de alte kestii din care eu nu am auzit decat ca ea renunta, o sa divorteze. Am ramas in stare de soc, m-am kinuit sa disimulez cat mai mult cu putinta tot ce era in inima mea si nu imi explicam cum drq e posibil. Apoi a urmat grija pt tata, ce sa zic am fost destul de speriata, tot vroiam sa treaca zi dupa zi sa vad ca ai mei sunt inca impreuna si nu va fi nici o despartire, cu Cata totul era dureros asa ca am zis ca ce mai conteaza inca una in plus asa ca i-am zis ca renunt. Ne-am despartit desi nu asta era ce vroiam cu adevarat dar ajunsesem intr-un moment cand nu se putea mai rau de atat si nu mai suportam nici durerea de la acea relatie, nici nimic.... Am vbit o ora la telefon in care ma tot intreba daca sunt sigura ca asta vreau, sa o terminam, si de fiecare data ii ziceam ca nu si pana in ultima clipa am tinut-o asa: eu nu mai suport, renunt dar de fapt nu, nu vreau sa te pierd insa mi-am dat seama ca ma ranesc singura mai mult deact o face el si am zis stop. A Trecut timpul, ai mei nu s-au despartit, se pare ca mama a fost doar putin suparata pe tata in acele momente, peste Cata nu am putut sa trec insa asa usor si continua sa doara... La munca era super stresant totul, nu mai stiu exact de ce, a fost o nebunie. Plangeam din senin fie ca era zi fie ca era noapte, nu ma simteam in stare sa vbesc cu nimeni, nici nu am vbit. Vbisem cu 2 persoane numai din care fiecare stia numai o parte din ce se intampla cu mine.

Am simtit ca pic de undeva de sus zi de zi in acea perioada, imi tot ziceam ca nu-i real, ca nu se poate.... A trecut totul insa, dar tin minte cum ma simteam atunci, cat de pierduta si lumea mea cat de daramata era, facuta mii de bucatele....

[Catalin]

Bine gandit, bine facut, bine simtit, oricum uite-te ce scrie la semnatura ta....................scrie mare cat casa: "NU UITA SA ZAMBESTI UN PIC SHi AZI".

[Alinutza_19]

lumea mea se clatina in ifecare zi...putin cate putin...in fiecare zi am parte de cate o lovitura"sub centura" fie din partea familiei (mai mult a familiei) fie din partea prietenilor...care din cate am observat nu prea mai am asa ceva...dar eu m-am obisnuit..merg mai departe...ma agat de diverse lucruri sau persoane care reusesc sa imi aduca zambetul pe buze macar odata...si in rest imi cladesc din nou zidurile si lumea mea inacesibila care era pana acum...si la care renuntasem din naivitate

[RuningAway]

Da o singura data si a tinut in jur de o saptamana. Grea perioada, dar m-a ajutat mult. Aveam nevoie de acea "palma" pentru a ma maturiza si a intelege ce VREAU de la viata precum si a vedea cine imi sunt PRIETENI. Am descoperit ca FOARTE putini dar indeajuns pentru a fi fericita ca ii am. (si aici ma refer la persoanele care AU STIUT prin ce am trecut, nu la cei carora nu le-am spus sau nu au avut de unde sa afle )

[Hazard]

sa zicem ca acum se zdruncina mai mult decar pot duce.... si am gasit uitarea intr-o sticla de bere. Dar cum noi nu "este" capabili sa schimbe ceva, stam si asteptam vestile bune