.....despre dragostea noastra si mai apoi despre dragostea mea...despre cum am ajuns pe acest forum...despre vise si despre sperante...despre tristete si bucurie, despre oameni liberi si oameni care isi cauta inca fericirea... Aceasta este povestea mea, care odata a fost povestea noastra.
a inceput in octombrie 2004, cand eram mai tineri si mai indragostiti. Obisnuiam sa spun ca el e sufletul meu, si daca ar pleca as ramane fara nimic, as fi goala, pustie....Ma rugam lui Dumnezeu sa nu mi-l ia....sa il lase langa mine.
Eram indragostita si fericita....si intr-o zi , dornica de a citi despre povestile de dragoste ale altora am nimerit pe acest forum. i-am povestit si lui si am inceput amandoi sa scriem ....imi amintesc cu drag despre anumite topicuri in care ne "bateam" in idei....
de atunci s-au intamplat multe...cum ar spune cineva cunoscut , "s-a intamplat viata"...Timpul e nemilos cu toti...
"Timpul e ucigasul perfect,
Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata,
Omoara ura, omoara iubirea.
Nimic nu mai ramane" ...ar spune cei de la VeritaSaga...
.
..timpul a slabit si dragostea lui...ceea ce a facut ca visul frumos sa se spulbere cu o luna inainte sa facem 2 ani de visat impreuna.
L-am iubit si inca il mai iubesc...el e drogul meu si nu ma mai satur...
nu mai suntem impreuna de 7 luni, dar am continuat sa ne vedem...si uneori ne plimbam pe strada, tinandu-ne de mana ...ca doi bunicuti...
candva, m-a iubit si el, dar din ceea ce a fost dragostea nostra, a ramas doar dragostea mea....o dragoste care se incapataneaza sa nu piara, in ciuda tuturor celor intamplate. Nu sunt trista, pentru ca a fost prea frumos ca sa imi para rau....dar stiu ca niciodata nu voi mai fi fericita pana cand sufletul nu mi se va intoarce...
el nu mai vine....





(desi uneori se mai arunca lumea in relatii "ca sa treaca peste") .. in fine ... nu asta era ideea