Am sa mai vin aici cu cateva completari...
Eu mi-am pus de multe ori intrebarea: "pentru ce traiesc?!". Culmea ca intrebarea asta imi vine in minte doar atunci cand ma aflu intr-un moment critic. Ca si acum.
Mai demult reusisem sa imi dau niste raspunsuri. Ma gandeam ca ar trebui sa traiesc pentru mine, cu toate ca nu am ajuns niciodata sa cred cu adevarat in ideea asta, cel mai mult am trait pentru cei din jurul meu.
Cand cineva te dezamageste, cand suferi, iti doresti sa dispari. Iremediabil si definitiv. Poate ca ajungi sa iti doresti asta pentru ca durerea e prea mare. Dar trebuie sa inveti sa o depasesti. Cand scriu asta parca incerc sa ma conving pe mine ca trebuie sa gasesc energia si dorinta necesara de a merge mai departe.
De cateva ori mi-a venit un gand in minte: "ce ar fi daca m-as sinucide?!". Apoi am incercat sa alung cat mai repede gandul care nu mi-ar adus nimic bun, constructiv.
Poate ca sunt prea slaba din moment ce nu am avut niciodata curajul sa imi pun capat zilelor. Pe cei care au facut-o ii consider curajosi. Iti trebuie curaj pentru a indeplini acest lucru. Eu nu il am sau poate ca prefer sa lupt decat sa renunt.
Cred ca cei care se gandesc la sinucidere ar trebui sa analizeze mai bine lucrurile sau sa se analizeze pe ei. Nimeni nu merita sa moara. Nici o persoana nu merita ca tu sa te sinucizi doar pentru ca ti-a provocat suferinta. In cele mai multe cazuri cei care vor sa se sinucida o fac atunci cand sufera din dragoste. Toate trec, dar e nevoie de timp si cea mai buna solutie nu e moartea.
...trist si sper sa am puterea sa trec cu bine de fiecare data cand va fi greu si sa nu ajung sa imi pierd mintile ....atunci e grav 
Nu cred sau simt intr-adevar nimic din ceea ce gandesc atunci si nici nu ma tin de cuvant; si imi trece si repede. 
[/ot] 
