...si eu am foarte multe defecte,o parte dintre ele le-a enumerat ^Angel^...adevarul este ca desi avem impresia ca avem aceleasi defecte,ele se manifesta diferit de la o persoana la alta...si eu sunt incapatanata,dar nu intotdeauna ci doar in privinta persoanelor la care tin si care desi uneori imi ascund ceea ce le doare sau nu le convine,nu ma pot abtine sa nu le fiu alaturi,sa incerc sa le ajut...chestia asta enerveaza pe multi,plus faptul ca vorbesc prea mult,si incerc sa-mi sustin cat mai des si mai serios posibil anumite puncte de vedere care vreu sa fie intelese cu adevarat...
...un alt defect este si faptul ca am abilitatea de a afisa indiferenta fata de persoane la care tin fie pentru ca am ajuns la concluzia ca le este mult mai usor sa nege anumite lucruri...fie pentru ca sunt prea orgolioasa ca sa exprim sentimente care pentru unii par a fi un subiect inchis...
...ar mai fi si altele...increderea prea mare in oameni...tendinta de a-mi tachina prietenii,de a le reaminti tot timpul ca trebuie sa aiba mai multa grija de ei...orgoliul manifestat sub diferite forme...sensibilitate excesiva de multe ori...si faptul ca uneori mi-e teama sa fiu atat de copilaroasa pe cat mi-as dori,faptul ca de multe ori uit sa zambesc si astfel ii indispun pe ceilalti prin simpla mea prezenta...
...si inca un lucru,care le displace baietilor...analizez prea multe lucruri,si imi place sa privesc dincolo de aparente... o prietena mi-a spus ca ar trebui sa fiu mai indiferenta,pentru ca baietilor nu le place sa fie "ghiciti',au nevoi de sentimentul sigurantei,de farmecul necunoscutului...au dreptate,dar eu am depasit de mult timp acea stare in care visam cu ochii deschisi spre un "print frumos"...imi place sa iubesc oamenii pentru ceea ce ascund dincolo de zambetul afisat zilnic,dincolo de "ambalaj", dincolo de calmul aparent in spatele caruia zac furtuni ce-i pot zdruncina sufletul