Mi-aduc aminte cand m-am bagat io prima data in bucatarie sa gatesc.De fapt nu m-am bagat io de bunavoie dar cum mama nu era acasa si cu 2 barbati in casa normal ca io am tras betisorul mai scurt si m-au bagat la inaintare, respectiv la cratita...Eram asa haioasa ca habar nu aveam nici macar cum anume se face manacarea aia(incercam sa fac o tocanita de cartofi).Mama o termina normal in vreo juamte de ora, dar mie bineniteles ca mi-a luat creca vreo jumate de zi.Ma saturasem inca inainte sa dau mancarea jos de pe foc de atata gustat ca mereu ii mai trebuia cate ceva de adaugat ca avea un gust cu mult diferit fata de cel pe care il stiam io ca in mod normal ar fi trebuit sa aiba.A fost comic, m-am enervat destul de tare in ziua aia mai ales ca mereu se baga tata peste mine sa-mi dea indicatii cum sa fac aia si ailalalta, ca nu asa, ca vezi ca aia e invers...ma dispera...Pana la urma au reusit si ei sa manance, se pare ca la gust nu era kiar teroare dar mi-a luat ingrozitor de mult sa o fac.
Asta a fost prima mea experienta de genul dar is curioasa sa stiu si la altii cum a fost.Sa ma mai consolez si io cu gandul ca nu-s singura care nu se descurca in bucatarie(deci sper sa spuneti ca nici voi nu va pricepeti ca sa ma simt si io mai bine oleaca, nu sa-mi faceti in ciuda acuma, ok?)




...pot sa traiesc o viatza cu mancarea asta




- ce cool e sa vezi un pui dansand