Am iubit o data cu patima, m+am lasat prada roiurilor de fluturi ce ma mancau incetul cu incetul pe dinauntru..pana nu a mai ramas nimik...sau cel putin asa credeam. Apoi am inceput sa ma hranesc cu povestile altora, cu vise dar nu cu realitatea. credeam ca nu voi mai gasi ceva, pe cineva care sa iubesca mai mult ca mine, care sa creada mai mult in mine si care sa ma doreasca asa cum sunt
de cate ori mi s-a spus "te iubesc" nu am simtit nimik altceva decat multumire..si uneori kiar...mi se parea ciudat si total nepotrivit, dar niciodata nu am
simtit. Acum nu stiu ce se intampla..adik stiu... dar nu pot exprima furtuna din sufletul meu, din mintea mea. Dupa 2 ani si ceva..mai exact 2 ani si aproape 8 luni.inca sunt bulversata..nu mai sunt eu...fata rece, imuna la tot ce se intampla in jurul meu...acuma
din orice, rad si sclipesc cand ma trezesc....plang cand imi spune "
TE IUBESC" si ma ciupesc din cand in cand sa vad ca inca mai
mai traiesc in VISUL LUI....DE DRAGOSTE..
) 
