Discuta Liber - discuta de la om la om

by **Kelso** on Thu Dec 14, 2006 6:47 pm

Nu pot sa zic ca mi-au dat o educatie proasta dar daca stau mai bine sa ma gandesc de educatia mea s-au ocupat mai mult bunicii

Ai mei au gresit mult si mai ales tata prin cuvinte de genul "nu esti in stare de nimic" si ajunsesem uneori sa cred ceea ce imi spunea,mi-a trebuit mult timp si multa munca de lamurire din partea unora ca sa scap de problema asta.

Imi pierdusem increderea in mine dar in timp am recastigat-o. Comportamentul parintilor influenteaza mult dezvoltaea copilului.

by **jADI** on Thu Dec 14, 2006 6:58 pm

Ce K*T de viata, nu?

Va intelegi, frati si surori, dar este si o parte buna in chestia asta nasoala. Daca stiti sa NU faceti ca ei, sunteti intregi la minte si ati avut o parte de o copilarie nu prea buna.
Rari sunt cei care au avut o copilarie frumoasa si i-a dus capul sa ofere una la fel de frumoasa. Tot raul spre bine, nu?
Si acum, reveniti-va, trageti-i una tatalui peste nas, un "Sar' mana pentru masa" mamei, iesiti pe usa spunand "Nici nepotii n-o sa vi-i vedeti!" si luati o bere... din placere

.
Ce? Ati fi vrut puf? Repet: daca nu faceti ca ei (in exemplele negative) inseamna ca n-ati trecut prin anii copchilariei ca gastele. Daca deveniti ca ei, cam jumate din viata ati trait-o cu ochii inchisi. Hahaha... :s172:

[ot]Asa... Unde era topicul ala de copii-povara?![/ot]

by **Kelso** on Thu Dec 14, 2006 7:10 pm

Un copil care nu a avut parte de o copilarie prea frumoasa cred ca va incerca intotdeauna sa le ofere copiilor lui/ei ceea ce nu a avut,iar in categoria asta intra armonia,afectiunea,cuvinte care sa induioseze,nu sa sperie.

Chiar daca ai mei nu s-au purtat cu mine exemplar,nu as putea sa le intorc spatele si sa nu le dau voie sa isi cunoasca nepotii. Asta mi-ar suna mai degraba a razbunare,poate ca ar merita din plin dar ... nu as putea sa procedez asa.

Unii parinti realizeaza prea tarziu ca au gresit,dand o educatie proasta,dar atunci este deja prea tarziu. Multi dintre noi iertam dar nu uitam...

by **emmy20** on Sun Dec 17, 2006 10:33 pm

ce pot sa zic? tatal meu a incercat cred sa ne educe mult prea tare....iar eu si acum ma sperii daca cineva vb mai tare cu mine ..sau din orice mic zgomot sar ca arsa..

cu mama nu m-am inteles prea bine...dar e si vina mea pt ca sunt o fire inchisa in mine< stau insa si ma intreb daca pt asta nu sunt tot ei de vina deorece atunci cand incercam sa imi spun parerile sau dorintele mi se dadea peste nas..>
mama ne-a dat o educatie buna ,suntem niste copii exemplari <fara lauda> dar din cauza ca sunt finuta nu odata am fost calcata in picioare si luata de fraiera ....
concluzia....suntem bine crescuti ,da ...dar nu sunt de acord cu metodele folosite de ei (parinti) pt ca eu si acum incerc sa trec peste trecut .sa am incredere in mine,sa fiu mai optimista ... E GREU

by **whiz-kid** on Sun Dec 31, 2006 5:03 pm

Observ ca sunt destul de dese cazurile in care copilul este desconsiderat de catre unul din parinti..pacat

...nu vreau sa ma plang,dar as spune ca situatia mea e similara...Tata e un om foarte autoritar..numai el a luat toate deciziile..nu aveam voie sa spunem ceva anume,sa gandim,sa avem o parere,plus ca orice pas ne era urmarit..si fiind mai mare decat sora,toata atentia lui s-a concentrat asupra mea...consecinta:mi-a strivit personalitatea

.....sunt timida..acum nu am curaj sa-mi spun o parere si sa o sustin..nu am curaj sa vorbesc in public,nu am incredere in mine...mama,in schimb e foarte blanda,ne-a incurajat,ne-a fost alaturi...dar a gresit si ea mult...nu a avut tarie de caracter,in asa fel incat sa se impuna in fata tatalui.. :roll:

....

by **violeta** on Mon Sep 24, 2007 9:26 pm

hmm..ce sa raspund aici?...parintii mei mi-au dat minimul de educatie necesar sa ma descurc cand discut cu cineva...nu s-au zbatut prea mult sa ma educe pentru ca vedeau ca singura ma informez...nu ma presau sa-mi fac temele, sa invat ca sa am numai note mari...astea le-am facut pentru ca asa ma vrut eu, pentru ca asa nu ma simteam datoare lor, cum m-as fi simtit daca nu invatam deloc...discutii cu ei am avut suficient de multe incat sa-mi dau seama ca acel minim de educatie este absolut necesar..si ma gandesc la unii din ziua de azi, nici macar pe ala nu-l au..parca au crescut in jungla :don't-know:

by **Micha** on Wed Oct 03, 2007 10:19 pm

eu am fost o norocoasa, de mica am avut parte de dragoste din partea tuturor. Am fost o rasfatata si inca sunt. :gasca:

Si acuma ma ia tata in brate din senin si ma pupaceste sau ne purtam ca niste copii nebuni. Frate-miu e mai rece asa ca toata nebunia vine din partea mea si se rasfrange asupra mea, din partea parintilor ma ref. Nu am auzit vreodata, daca tin bine minte, vreun "te iubesc" de la ei dar so what? Cand toate lucrurile pe care le-au facut pt noi demonstrau asta zi de zi. Nu au uitat o aniversare de-a noastra, ne-au dadacit, ne-au certat, ne-au cicalit sa invatam si sa ne facem o cariera, sa putem sa ne descurcam singuri, ne-au cerut ajutorul cand ei nu se puteau descurca... La noi in familie (ma refer aici la parinti si la noi, nu la alte rude) toata lumea ajuta pe toata lumea indiferent din ce pct de vedere, fie ca e sprijin moral sau material. Aveam momente cand ma suparam pe mama ca ma certa pe mine indiferent ca eu greseam sau frate-miu, parca orice faceam nu era bine si numai eu o dadeam in bara, nu si el. Nush, oi fi fost eu paranoica sau poate nici ea nu-si dadea seama pt ca era prea obosita cand venea acasa si o mai suparam si noi si se razbuna pe cine gasea. Dar niciodata nu au dat o palma in noi fara motiv. Am fost mereu primii la scoala pt ca s-au tinut de capul nostru, pt ca stateau cu noi si ne ajutau la teme, pt ca nu ne lasau de capul nostru sa stam doar afara si la TV desi nu cred ca ne-au interzis asta vreodata. Invatam pt ca stiam ca asta ii face mandri. Mi-aduc aminte ce incantata venea mama de la sedintele cu parintii cand ne laudau profii in generala, in liceu, cand vedea ca desi eram cea mai mica din clasa ii lasam in spate pe toti si eram the best, la premieri cand veneam cu coronita si diploma acasa, cand nu ne permiteam ceva pt scoala sa ne ajute profii pt ca stiau ca eram elevi buni si meritam.... era faina senzatia aia sa vezi ca ei sunt fericiti din cauza ta. Parintii s-au inteles minunat, sa-i vezi si acum ce se tachineaza, se pupacesc prin casa din senin, tata o spank-uieste pe mama peste fund cand trece pe langa ea, parca-s doi adolescenti din aia zapaciti :))

nu s-au certat vreodata asa serios cu pumni sau kestii violente slava domnului. Am ajuns un copil normal si care se descurca singur, zic eu, in ziua de azi, datorita lor: am terminat liceul cu o medie misto, am fost cea mai tare la BAC din clasa, am luat la facult pe care o vroiam si am si terminat-o, muncesc, am salariu misto, m-am mutat de acasa si ma descurc acum fara ajutorul lor, invat sa gatesc :hihihi:

nu le-am adus acasa cine stie ce ciudati de iubiti golanasi sau mai stiu io cum, nu am fugit de acasa la 15 ani cu vreun motociclist, nici nu ma maritasi inainte de 18 ani cu cel mai dubios tip pe care il puteam gasi, io zic ca am ajuns bine :s149: