Discuta Liber - discuta de la om la om

[ashes]

Suntem influentati de ceea ce am trait in copilarie? Ma refer in cazurile acelora care nu au avut tocmai o fericire roz ..ati reusit sa reparati ce au stricat parintii? Chiar daca au avut ei intentii bune un „nu esti bun de nimic” (mai ales zis la intervale regulate de timp) nu trece neobservat de un copil .. asta sa nu zic de violenta fizica.. care nu-si are locul in educatia unui copil.. revenind la topic, ati reusit sa treceti pestre problemele cauzate de vorbele sau actiunile parintilor? Eu inca nu .. mi se face frica cand aud pe cineva ca tipa ..fie el vecin, cunostiinta, prieten, etc. Nici acum nu am reusit sa ma tratez de neincrederea in mine, desi sunt pe drumul cel bun ..si-acum imi vine greu sa leg relatii cu oamenii din jurul meu ... voi?
[ot]Asta ca un offtopic: cei care vor sa fie parinti ar trebui sa urmeze un curs, sau ceva .. serios. Pentru ca inca sunt multi care au mentalitate comunista si nu au habar de educarea unui copil.. cred ca daca ii asiguri mancare si hrana e de-ajuns si nu ii mai trebuie altceva. [/ot]

[^Angel^]

din cauza acelui "nu esti bun de nimic"nu am reusit sa intru la cluj la facultate.ma demoralizau complet,imi ziceau ca eu nu sunt in stare sa fac o facultate ca aia,ca nu stiu sa invat,ca sunt proasta si nu fac altceva decat sa stau la televizor toata ziua.eu sunt rusinea lor,cu toate ca de la fratele meu nu se asteapta sa faca nici macar un liceu,se multumesc cu o profesionala.facultatea la care sunt nu le convine si vor sa mai fac o facultate in paralel.abia astept sa scap de ei.inca mai am cosmaruri cu diferite lucruri pe care le-au facut.

[noco]

Ai mei.. au gresit mult in educatia mea si a fratelui meu. Si spun asta pentru ca sunt destul de matura incat sa fiu decisa sa nu fac la fel cu copilul meu.
Parte de certuri , scandal intre ei doi..la astea am asistat si eu.. In fine..au trecut.
Mama: genul de parinte care face toate poftele copiilor ei.. ne-a cocolosit pana am devenit niste retardati care nu sunt in stare sa aibe singuri grija de ei. Un mic exemplu: ne strecura ciorba cand eram mici..si asta a continuat sa faca pana acum (pentru ca ,normal noi am devenit mofturosi)
Tata: pleca dimineata venea seara..uneori pleca si noaptea prin port.
aducea bani in casa insa dragoste de parinte deloc. Comunicare cu el n-am avut niciodata.
As vrea sa spun multe dar ce ma deranjeaza cel mai mult e ca ne-au invatat cu lucruri mult prea bune.. ne-au tinut in puf, iar cand am dat de naiba ne-am trezit si eu si fratele meu ca..domne noi nu stim sa facem nimic..noi suntem inca niste copii in corpuri de adulti.
morala: da-i copilului, dar cu masura si invata-l ce e banul si munca de la o varsta frageda.

[Voodoo]

nu cred ca acum tine doar de educatie.. tine poate si de intamplare.. sincer nu ma consider prost crescut, dar sunt sincer, nu ipocrit.. poate putin lipsit de tact cateodata, in general spun omului in fata ce simt, fara sa il in fund..
revenind la subiect mai strict, (sper sa nu considerati off topic ce am scris mai sus)..
o sa spun aici si probabil o sa fie ultima data cand o sa mai vb despre copilaria mea samd pe forum .
mama... dumnezeu sa o ierte, ca a murit cand aveam 10 ani (nu accept condoleante si pareri de rau.) ne iubea si ne proteja de fiecare data cand aveam nevoie, ne facea toate poftele cand avea cu ce, isi rupea bucatica de la gura ca sa ne dea noua(mie si fratelui meu).
tata... screw him, un nenorocit prefacut, betziv, certaretz, afemeiat.. bine sa nu credeti ca il impodobesc acum din cauza urii pe care i'o port, dar asa e.. nu aducea bani acasa, reusea sa bea cel putin juma' de leafa in prima zi, si din restu banilor, mama nu prea vedea bani ca sa ne creasca.. de dragoste din partea lui nu cred ca am avut parte, si sincer daca mi'ar spune acum ca m'a iubit sau ca ma iubeste, l'as scuipa intre ochi..
de la 10 ani am crescut cu bunica'mea.. si tin sa spun ca timp de 7 ani jumate, am invatat in cel mai crud mod ce inseamna 2000 de lei. am invatat ce inseamna un ban muncit, ce inseamna o combinatie reusita, ce inseamna sa nu ai datorii la intretinere samd, dar sa strangi cureaua, sa iti ajunga de paine. sa traiasca 3 persoane din 2 alocatii, o pensie de 3.000.000 de lei, si un mil jumate pensie de urmas.

stiu ca poate am fost cam incoerent sau cam prea multe sentimente in ce am scris mai sus.. daca ma intelege cineva, bine. daca nu ma intelege nimeni, rog un moderator sau adminul sa stearga postul meu.inchei cu niste versuri..

"am pornit la drum - cum? - precum lumina.. un copil cu scantei in ochi, care nu stia ce inseamna vina.. cautand iubirea si stima.. si cum nu stiam sa lovesc, viata m-a lovit prima.. si-am aflat ca .. nu e prea rau sa nu fi om, sa fii prea om e crima.. si uite asa, a picurat un pic de negru in esenta mea"

[vera]

nu pot spune ca mi-au dat o educatie proasta dar au greshit ei destul shi problema este ca gresesc in continuare....

mama e o fire atat de irascibila incat de fiecare data cand vine acasa mi se face lehamite de tot pt. ca shtiu ca va incepe cu reproshurile de genu" "de ce ai facut aia asha?" sau "de ce n-ai facut aia?"... la ea observatiile sunt "a full time job"... ma demoralizeaza sincer, uneori am impresia ca nimic din ceea ce fac nu este bun...

tata, of tata, mi-e atat de drag... ma doare mai tare cand tata e suparat pe mine decat cand e mama... pacat ca el nu e acasa mai niciodata... oki, intelelg el e cu partea financiara astfel acum nush daca mai aveam casa aproape gata la sibiu, 2 mashini shi altele... shi totushi pentru el sunt doar o copila de 10-12 ani inca, am impresia ca m-a pierdut cand cresteam... shtiti voi poveshtile din filmele americane cu serbarile shi alea, alea... sincer nu prea a fost acolo shi se simte pentru ca nu ma cunoashte, mi-e greu sa comunic cu el shi daca vorbim mereu vorbim despre viitorul meu shi ma rog ultimele decizii ale mele il nemultumesc asa ca in ultima vreme doar ne certam... and I hate that so much!!! doar ca shtiu ca incearca sa recupereze asa ca sincer mi-e greu sa fiu vreodata in realitate furioasa pe el...

sincer cea mai mare greseala e ca mereu imi zic, amandoi, ca o sa ajung "muritor de foame" shi asta nu suna prea incurajator mai ales ca nu excelez la increderea in propria persoana...

[rox]

oricat d mult sar chinui parintii sa n educe p unii din noi si degeaba...

[ashes]

un parinte inconstient e cel mai rau lucru care ii se poate intampla unui copil .. cu mama nu m-am inteles niciodata.. din diverse motive (cand eram cls a 8a m-a dat afara din apartament in pijamale pentru ca luasem un 8 la romana) dar in schimb tata a stiu mereu cum sa fie parinte si prieten.. a murit cand aveam 15 ani, si intr-adevar a fost naspa de atunci ..lasad la o parte problemele materiale care de bine de rau, sa zicem ca s-au rezolvat.. dar mi-a lipsit mult.. si inca acum cand mai aud zgomote mi se par ca sunt ca cele pe care le facea el cand intra in apartament.. ar fi trebuit ca asta sa mai imbunatateasca relatia dintre mine si mama, dar se pare ca mama a fost prea preocupata de durerea ei ca sa-i mai pese si de alte persoane din jurul ei care-i cautau mereu atentia.. au fost momente in care pur si simplu vroiam sa ma tina in brate, dar era prea ocupata sa faca nush-ce la bucatarie, sau sa tipe ca nu am facut nush ce bine (oricum nu am facut niciodata nimic pe gustul ei ) ..in fine, am dat-o in sentimental

ideea e ca sper sa stiu sa nu repet greselile mamei mele, pentru ca si-au pus destul de adanc amprenta asupra mea, abia acum am inceput sa am incredere in mine si in propriile forte.

chit ca specia noastra nu s-ar mai perpetua, dar acum vorbesc serios, ar trebui cei care vor sa devina parinti sa fie supusi unui test psihologic, sau sa fie invatati cum sa fie parinti cu adevarat. pentru ca sunt prea multi copii care au de suferit din cauza puratarii parintilor lor.. si sunt rani care nu se vindeca niciodata

[skip]

nu am avut parte de asha ceva din partea parintilor.. au stiut intotdeauna sa ne incurajeze pe mine si ep sormea .. ca sa putem avea grija de noi singuri la scoala

[^Angel^]

nici acum nu inteleg de ce nu imi pot multumi parintii.mereu imi zic ca sunt o rusine pentru ei...desi...am facut un liceu bun,am terminat cu o medie buna,am luat bacul...cu o medie buna,sunt la facultate si am un job...am planuri mari pentru mine si inca cineva si sper ca in curand sa plec din casa asta.sunt momente cand pur si simplu stau la usa si nu-mi vine sa intru in casa.eu fac curat in casa,dar nimeni nu-si da seama de chestia asta...pentru ei,eu nu fac nimic.eu ma tin de capul fratelui meu sa invete si pe ei ii doare undeva.are 14 ani si dificultati foarte mari la citit si scris...pentru ca ei il lasau afara la joaca in loc sa-l puna sa-si faca temele.
nu am auzit in viata mea un"te iubesc" de la ei.ma pupa doar de ziua mea...daca-si aduc aminte.cand le cer ajutorul,sunt mereu prea ocupati pentru mine...s-au chinuit atata sa-si faca un nume in ct incat au uitat sa le ofere copiilor si altceva decat o situatie financiara.si cu toate astea...ei pleaca in strainatate sa se relaxeze,dar mie imi spun ca imi ajunge o pereche de blugi.

[MIIB]

Pe mine parintii pentru ca munceau amandoi de la 6 la 16 erau plecati si ne lasa pe toti, cum se spune, cu cheia de gat.Dupa cate imi aduc eu aminte, chiar asa era.De cele ce s-au intampat ca mai luam bataie pentru ca eu eram singurul care nu se temea sa-i salute si ea era nervoasa ca tata venea mai tarziu,statea la o bere, astea nu conteaza asa de mult ca ea era tanara si nu stia ce face si eu nu eram inger.Ceea ce ma deranjeaza e ca noi( copii) suntem niste prosti, ca nu stim nimic , ca a crescut copii care sunt prosti si nu stim nimic.Pana cand am inceput sa vad ceea ce fac ei credeam ca totul e ok.Ea a spus clar si raspicat ca nu o sa ne ajute ca ea a facut deja prea mult, sa ne dea de mancare, acum sa ne ajutam singuri.Cand am o problema nu prea ma duc la ei ca stiu ca aproape mereu ma duc degeaba.Vad ca incearca sa faca ceva in privinta asta ca le-am dat de inteles ca sunt , dar e cam tarziu.Cea mai mare prostie e ca ei chiar au crezut ca daca nu ne mai bat, mai bine zis nu ma mai bat, totul e ok, ca bataia psihica nu conteaza.pentru mine asta cred ca conteaza cel mai mult,sa duc un razboi psihic cu parintii, sa faca planuri ca toti sa fim cat mai fericiti.