Suntem influentati de ceea ce am trait in copilarie? Ma refer in cazurile acelora care nu au avut tocmai o fericire roz ..ati reusit sa reparati ce au stricat parintii? Chiar daca au avut ei intentii bune un „nu esti bun de nimic” (mai ales zis la intervale regulate de timp) nu trece neobservat de un copil .. asta sa nu zic de violenta fizica.. care nu-si are locul in educatia unui copil.. revenind la topic, ati reusit sa treceti pestre problemele cauzate de vorbele sau actiunile parintilor? Eu inca nu .. mi se face frica cand aud pe cineva ca tipa ..fie el vecin, cunostiinta, prieten, etc. Nici acum nu am reusit sa ma tratez de neincrederea in mine, desi sunt pe drumul cel bun ..si-acum imi vine greu sa leg relatii cu oamenii din jurul meu ... voi?
[ot]Asta ca un offtopic: cei care vor sa fie parinti ar trebui sa urmeze un curs, sau ceva .. serios. Pentru ca inca sunt multi care au mentalitate comunista si nu au habar de educarea unui copil.. cred ca daca ii asiguri mancare si hrana e de-ajuns si nu ii mai trebuie altceva. [/ot]





in fund..



, dar e cam tarziu.Cea mai mare prostie e ca ei chiar au crezut ca daca nu ne mai bat, mai bine zis nu ma mai bat, totul e ok, ca bataia psihica nu conteaza.pentru mine asta cred ca conteaza cel mai mult,sa duc un razboi psihic cu parintii, sa faca planuri ca toti sa fim cat mai fericiti.