Am nevoie de tine pentru ca sunt singur. Sunt atat de singur incat mi-am pierdut si ecoul. Ti-ar putea sopti trandafirii... cu fosnet de rosii petale; ti-ar putea canta pasarile... cu triluri jucause; ti-ar putea scrie stelele pe cerul instelat cu litere de lumina; ti-ar putea spunea marea...cu frematari de valuri.
Dar nimeni...nimeni, nici macar eu....n-as putea sa-ti arat cu adevarat ce mult te iubesc.
Daca fiecare lacrima ce mi-a udat obrazul te-ar aduce macar cu un centimetru mai aproape de mine acum ti-as simti atingerea...te-as strange la piept...si-atunci cand ultima lacrima va cadea...eu voi fi al tau, si tu vei fi a mea.
Daca vantul mi-ar duce gandul si fiinta pe aripile sale, deasupra oamenilor...Cum as putea sti unde pot ramane sa te astept?
[ot]Am gasit aceasta "declaratie" in agenda mea de suflet, si o am de la un bun prieten de pe net de care nu mai stiu nimic de ani de zile. Nu imi era dedicata, nu cred ca era scrisa de el, si totusi mi se pare foarte dragutza![/ot]


intotdeauna mi-au placut 'chestiile' de genu asta 
, sa sti ca ma pricep

