Daca as putea sa ascult si sa deslusesc toata cantecele care se inpletesc in mine:nerabdatoare si melancolice,zburdalnice si triste pierdute si regasite si sa strecor cei mai bun pe coloana sufletului meu ..
Sunt iubiri cu valuri sfaramate de stancicu ,cu apus,cu rasarit de soare ,iubiri cu cer adanc si instelat,iubiri primavaratice in care toate clipele par invaluite intr-un farmec nou si dulce in care cele mai obisnuite lucruri si gesturi capata o noua semnificatie .
Iubirea mea a fost cu maci si cu parfumul florilor de tei cazute langa gleznele copacilor dupa o ploaie de vara,iubirea mea s-a nascut si s-a dus in cantec de aripi ,de zbor,de cer,ce-ti umple privirea si sufletul,cantec de ploaie si remuscare ..Pasarea iubirii s-a zbatut dureros in interiorul sufletului meu ,batand dintr-o aripa a speranta,a dor iar cealalta se tara franta ...i se furase zborul... Ea a ramas muta, pastrand in ochi doar amintirea si visul de a zbura.Dar s-a resemnat,stia ca nu se poate inalta doar cu o aripa.
Uitarea ....de ce nu imi aseaza uitare mainile pe ochi?..de ce nu ma pierde in linistea ei ...in care toate se pierd :si renuntare si maci si florile de tei .
Ar ramane doar asteptare clipei in care din sufletul alcuiva va inflori aripa ce va putea integi zborul iubiri si cantecul si maci si florile de tei ...
[/b][/i]
