Discuta Liber - discuta de la om la om

[Keira]

Sa ne imaginam o relatie de cativa ani. La inceput totul e frumos, dar pe parcurs timpul imi pune amprenta. Cum va dati seama, ca ceea ce a ramas este dragoste si nu obisnuinta?

Am avut o prietena (spun am avut pt ca nu mai suntem prietene) care e cu un tip cu 1000 de fete, a inselat-o de multe ori, a jignit-o, si totusi ea nu se poate desprinde de relatie pentru ca in fiecare zi timp de 3 ani, a fost cu el si nu concepe viata fara el.

Eu sunt sigura ca nu il mai iubeste, caci nu ai cum sa iubesti un om ce iti face rau.

In final repet intrebarea: Cum va dati seama, ca ceea ce a ramas este dragoste si nu obisnuinta?

[Nina]

Interesanta intrebarea... Culmea e ca, intr-adevar, intr-o relatie lunga, daca nu este urmarit aspectul asta, acea iubire de la inceput se poate transforma in prietenie si obisnuinta.
Cum iti dai seama? In primul rand, observi ca ceva nu mai e ca la inceput, si te intrebi ce. Realizezi apoi ca telefonul nu mai suna la culcare pentru un banal "noapte buna", mesajele sunt din ce in ce mai rare, saruturile s-au transformat in pupici, iar fluturasii din stomac(in care eu cred cu adevarat) au cam disparut.
Ce e de facut in cazul asta? Nu inseamna ca nu mai exista iubire deloc, ci doar ca trebuie revitalizata printr-o discutie sincera si lunga cu partenerul. Daca e iubire, se va rezolva...daca e obisnuinta, nu mai stiu...

Inca ceva care iti indica daca este iubire sau obisnuinta este teama de a-l pierde pe cel de langa tine. Daca te apuca o teama de necunoscut si de singuratate, atunci eu cred ca e obisnuinta. Daca insa simti ca ti se strange inima si nu iti poti inchipui o zi fara sarutarile sale, atunci e iubire.

[Snappy]

[ot]era sa inchid topicul stiind ca mai sunt 2 ce trateaza acelasi subiect (TOPIC 1 si TOPIC 2), dar apoi am vazut intrebarea...

Stiti cum se spune. Ca pe parcursul casniciei dragostea dispare si ramane numai respectul. Credeti ca e adevarat? Sau sunt cazuri cand dragostea dureaza pana la batranete?

Sunt sigura ca multi s-au confruntat cu asa ceva. A trecut mult timp, cei doi stiu totul unul despre celalalt, dar dispare entuziasmul inceputului, atins de rutina. Ce e de facut?

asa ca spor la vorbit [/ot]

[Cherry]

Poate fi si dragoste, chiar daca ii face rau. Atunci cand iubesti pe cineva, iubesti neconditionat, si il accepti asa cum este, atat cu calitati cat si cu defecte

Cum imi dau seama daca ceea ce a ramas este dragoste? Cand imi doresc sa il strang in brate si sa il sarut, sa il ating... cand exista dorinta fizica... cand nu vreau doar sa il am langa mine pentru simpla prezenta cu care m-am obisnuit..

Si nu e neaparat sa intervina obisnuinta intr-o relatie, indiferent de durata acesteia... trebuie sa stii sa o condimentezi astfel incat tot timpul sa fie ca la inceput.

[just me]

cum vezi ca se schimba lucrurile? incet incet dispar toate micile conversatii pe parcursul zilei in care te intreba ce mai faci, uita sa stie un mesaj, deodata iesitul la plimbare cu tine langa el.... devine ceva plictisitor, telefonul nu mai suna... si tot asa.... uita sa iti spuna te iubesc cum o facea inainte... acum banuieste ca stii deja, uita sa te ia in brate, sau chiar sa te pupe cand pleaca... si mai sunt multe...
daca se pot rezolva ? depinde... de amandoi, daca amandoi sunt dispusi sa vorbeasca si sa lamureasca lucrurile, e bine, dar in general nu se intampla asa ceva...
si daca cei doi se iubesc cu adevarat fieacre din ei va face ceva sa nu lase obisnuita sa le invadeze relatia....

[skip]

depinde de cum decurge o relatie de lunga durata..... daca cei doi se iubesc sincer... atunci nu cred ca poate interveni obisnuinta .... dar daca unul din ei nu este devotat in totalitate reletiei , si totusi continua relatia ... devine obisnuinta

[Catalin]

Am sa citez oleaca ce a spus Gica Hagi intr-o emisiune la Tv si care mi-a placut mult:

"Dragostea si obisnuinta se compenseaza una pe cealalta, cine spune ca isi iubeste sotia dupa 20 de ani de casnicie la fel cum o iubea la 18 ani minte cu nerusinare....ajungi sa realizezi un "amestec" de tandrete, respect enorm, iubire si intelegere."

Mi-a placut enorm de mult felul cum a spus-o si este un mare adevar.....partenerii trebuie sa stie sa acopere unele lipsuri care apar inevitabil in relatie.
Exista dragoste la inceput cu foc, dupa aceea apare obisnuinta dar asta nu inseamna ca dispare dragostea, de fapt este o lama cu 2 taisuri mai mult, trebuie sa stii sa nu lasi obisnuinta sa inlocuiasca dragostea.

[rox]

d la dragoste cu timpul devine obisnuita...nu pot zice k bunicii mei care au 48 de ani de casnicie se iubesc k in prima zi

[allesssia]

ca nu mai iubesti la fel dupa 20 de ani de casnicie e adevarat. dar ce va trece prin minte cand vedeti 2 batrani tinandu-se de mana pe strada?...oare e simplu respect ca au stat impreuna zeci de ani?..nu cred. sa dea Dzeu ca fiecare dintre noi sa "nimereasca" intr-un astfel de cuplu si mai vb dupa aceea...
judge me if u can...but don't forget that God will take care

[Nina]

Parintii mei s-au casatorit in urma cu 23 de ani, si erau destul de tineri(mama 19 ani, tata 26)...insa chiar si acum, dupa atatia ani,n-o sa-i auzi certandu-se (decat cand unul dintre ei vrea neaparat sa fie inteles).
PEntru mine ei sunt modelul de casnicie super, se sfatuiesc la orice, sunt buni prieteni, fiecare stie cum sa il ia pe celalalt...si sunt sigura ca inca se iubesc mult.
Normal ca in timp iubirea s-a transformat mult in obisnuintza, dar sigur simt iubire unul pentru celalalt, si arata asta.
Am scris asta pentru ca voiam sa subliniez ca iubirea poate sa se impleteasca cu obisnuinta si sa fie totusi un lucru bun.