Discuta Liber - discuta de la om la om

[crash_grl]

e o parte din ciclul vietzii....depinde cum si cand va veni....nush dak mi-e teama....banuiesc k da...nush....vom vedea

[Kengyra]

DA imi este teama, nu o inteleg mai ales atunci cand vine si ii ia pe cei dragi si mai ales pe cei tineri...pe mine ma infioara..am trecut printr-o experientza foarte dureroasa si cu care am si acum cosmaruri cu ochii deschisi.Nu inteleg de ce mi-a luat de langa mine un prieten care avea doar 18 ani la care tineam enorm, nu inteleg de ce Dumnezeu a vrut sa-l imbolnaveasca pe un amic de leucemie ca dupa aceea sa-l arunce in ghearele mortii, nu inteleg de ce dupa ziua lui de nastere- la doua zile decand implinise 17 ani-un alt amic de al meu a trebiut sa moara-nestiindu-se nici in momentul de fatza care a fost motivul decesului lui. Nu inteleg de ce au trebiut sa moara fiinte la care eu tineam enorm si care atunci cand plangeam sau sufeream din anumite motive...erau mereu langa mine si-mi alinau durerea.Cum ar fi sa va pregatiti ziua majoratului si sa faci lista cu invitati si pe el(cel care avea 18 ani) sa-l pui primul pe lista si in ziua majoratului tau sa te duci la inmormantarea lui? Nu va imaginati...nu va doresc sa treceti prin asta...majorat ca al meu nu ii doresc la nimeni.Cu doliu in piept si in loc sa zic "sa traiesc si sa fiu fericita" iar cei 4 invitati care i-am chemat pana la urma sa-mi zica " la multi ani" cand am ciocnit paharele am zis" Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Andrei O".

[Snappy]

yeap... super nasol Kengyra, dar asta e viata - nu putem intoarce inapoi pe cei ce s-au dus

[rox]

daca ati vedea statusul meu[ot]astazi a murit un nerv[/ot]vati da seama...

[Vaal]

mi-e frik de moarte! nush exact ce ma sperie: faptul k imi place viata si vreau sa mai traiesc un timp, faptul k as ajunge in iad(dak exista! k oricum nu se pune pb de rai ), faptul k as fi despartita de cei dragi mie, cauza mortii? kiar nush.. poate toate ma sperie intr-o anumita masura. dar mi-e frik si de batranete... tare! sa stau si sa ma gandesc ce ma dor toate alea si ce fel era "pe vremea mea" ( sa nu mai pot sa alerg, sa ma bucur asa cum trebuie de viata! (

aproape mi-au dat lacrimile knd am citit ce a postat Kengyra pt mine kiar conteaza dak mori tanar sau batran. si ma doare enorm sa aud despre tineri care au.. murit (nu k batranii nu ar conta!!!) si ma gandesc k am si eu rude, prieteni ... Doamne fereste!

[vera]

sincer nu prea mi-e frica din simplul motiv ca oricum tre sa vina shi asta... chiar daca va fi azi, maine, peste 1 an, 10 sau 50 de ani... e inevitabila...

cineva zicea "cand te nashti faci primul pas spre moarte", deci de ce sa-mi fie frica??? se va intampla cand va fi sa se intample...

mi-e frica doar sa nu mor intr-un mod oribil sau dureros... vreau sa fie rapid, nici sa nu-mi dau seama sau sa simt... shi nu mi-ash dori sa shtiu cand voi muri... ca sa fiu sadica, vreau sa fie o surpriza... daca ash shti ca voi muri exact peste X ani n-ash shti ce sa fac mai intai shi cum sa-mi traiesc viatza... la capitolul asta neshtiintza imi prinde bine...

[Keira]

Acum imi e teama de moarte. Am fost martora la un accident. O dacie a dat peste o tanara, in Piscu, langa casele sinistratilor. Saraca abia iesise din casa.

Nu as vrea sa mor acum cand vreau sa incep un nou capitol... dar viata nu e asa cum vrem voi. Cum s-a intamplat si cu tanara aia... pleci de acasa si nu stii daca te mai intorci.

[Snappy]

aproape 6 pagini scrise, dar eu tot raman la ideea ca nu imi este teama...

ce as rezolva daca as sta cu teama-n san?

asa o zic sincer ca ma doare fix in cot [si nici acolo]... pot sa mor azi, pot muri maine, pot muri la 90 de ani... who knows... mai teama sa le fie altora ca ma pierd si sa stie sa ma planga cat timp sunt langa ei, nu dupa ce plec de langa ei... atunci o vor face degeaba. daca nu apreciezi un om si mai ales daca nu ii arati ca tii la el cat timp e alaturi de tine, degeaba ii spui ce mult l-ai iubit, cat ti-a fost de drag si ce mult iti va lipsi atunci cand va fi in fata ta cu ochii inchisi si fara puls...

asta ar trebui sa invatam in viata... nu sa dardaim de frica mortii, ci sa stim sa pretuim viata si mai ales sa pretuim persoanele dragi inainte ca ele sa dispara...

dar oare intelegem asta? aplicam asta? mi-e teama ca NU...


viata e un drum spre moarte si trebuie sa constientizam asta... cand murim nu luam cu noi NIMIC... nici macar parerile de rau ale celor dragi, regretele, cuvintele de dragoste, de pretuire... nu luam nimic...


asa ca invatati sa pretuiti oamenii care va sunt aproape, aratati-le asta, inainte de a fi prea tarziu... MULT prea tarziu...

[rox]

daca as muri in urmatoarele clipe...nu miar parea rau...

[jADI]

Curajosilor... Sa va vad atunci. Acum e subiect de discutie, atunci va fi realitate. Abia astept sa nu-mi mai fie frica.