pai sincer shi eu m-a uit in oglinda cand plang... nush de ce... uneori mi-am pus intrebarea dar inca nu am un raspuns...
nu am palns de fericicre niciodata deci cred ca la mine au inca rolul unic de a-mi reda suferintza ca sa zic asha...
iar la faza cu cine sa ni le priveasca... urasc sa ma vada lumea plangand... imi amintesc in a 9-a ca am plans o saptamana zi de zi la scoala shi toti se uitau la mine de parca eram atractzia zilei... totzi erau curioshi... mi-am promis ca nu voi mai face asa vreodata... cand plang sunt singura, da imi privesc lacrimile dar nu-mi place sa le vada shi altii... deshi uneori se mai intampla... in fatza altcuiva cu lacrimi shiroindu-mi pe obraji ma simt neputincioasa, slaba...







