Discuta Liber - discuta de la om la om

[amanda]

Sunt unii parinti care isi iubesc copiii cu un egoism care nu le ajuta in nici un fel nici unora. Copiii sunt tinuti in lant de parinti, sa nu aiba prieteni, iubiti, sa nu plece de langa ei la scoala in alte orase, sa nu, sa nu, sa nu...

Cum scapi tu, ca si copil cu astfel de parinti de influenta lor astfel incat sa-ti traiesti viata ta si nu pe a lor si nu asa cum vor ei?

Am vazut de curand un film la 'De 3 ori femeie' si mi-am dat seama ca in jurul meu sunt multe astfel de cazuri, inclusiv eu intr-o oarecare masura(nu sunt incantati ca vreau sa plec la Bucuresti la facultate).

Atata timp cat inca mai esti dependent financiar de parinti si nu te poti muta de acasa fara ajutorul lor, cum poti face ca sa fie si pe-a ta, nu numai pe-a lor?

Cum te poti desprinde de ei si totusi sa ramai in relatii bune cu ei? MAi exact, cum poti sa-i manipulezi eficient si subtil?

[ashes]

ceva de genul asta a fost si la mine.. nu zic ca acum a disparut, dar e intr-o forma mai light ..ce-am facut? am zis ca e ca mama si am facut ca mine ..am aprobat-o in tot ce zicea dar faceam ca mine. oricum parintii in general nu pot intelege ca putem sa ne purtam si singuri de grija.. de ex, daca i-as fi spus mamei ca vin in galati la intalnirea cu forumul nu m-ar fi inteles sub nici o forma

[Catalin]

Prietena mea se regaseste in absolut tot ce ai scris tu aici.
Parintii ei mereu i-au dictat ce sa faca, si chiar de la inceputul relatiei noastre nu m-au placut de fapt, nici un baiat nu era potrivit pentru fata lor.

Mereu a facut ceea ce spuneau ei si sincer au profitat din plin de partea financiara de care spui tu ca la noi inca mai este valabila partea cu " atata timp cat te intretinem noi faci ce spunem noi."

Ei sunt doar ei in familie si eu un simplu "intrus" care a venit sa le ia fata......parinti de moda veche pe care nu i-am inteles niciodata.

Chiar si acum dupa 4 ani de cand sunt cu fata lor nu ma plac dar, astept cu nerabdare ziua cand vom discuta sau ziua (daca va veni acea zi) in care vor intelege ca noi 2 chiar nu suntem impreuna "de ochii lumii".

Odata m-am enervat in asa hal pe ai ei incat am vrut sa le spun:
" Stiu ca nu ma suferiti si stati linistiti in privinta asta.....va garantez ca data viitoare cand ne vom vedea va fii la nunta...sa ne dea Dumnezeu zile si acolo ne vom intalni." M-am abtinut si imi pare rau dar data viitoare.............

Revenind, mama ei a fost foarte bolnava o perioada si a fost nevoie de cateva nenorociri in familie ca sa se apropie intre ei si sa formeze o familie in adevaratul sens al cuvantului.

Acuma este libera si nu mai depinde de parinti, are toata libertatea din lume si nu mai trebuie sa dea socoteala pentru actiunile ei.

Intrebarea mea este: chiar trebuie sa se intample ceva grav de genul asta ca parintii sa realizeze ca au langa ei copii si nu sclavi?

Consider ca uneori trebuie sa fii si tu tare la caracter pentru ca daca esti "moale" vei face mereu ceea ce spun parintii si cuvantul lor va cantarii foarte mult in deciziile care le vei lua in viata...........plus ca in ziua de azi copiii inca mai stau "langa fusta mamii" chiar si la varste cand ar trebui sa fie pe cont propriu.

In relatii bune cu parintii nu ai cum sa ramai daca si ei si tu sunteti persoane incapatanate si nu vreti sa lasati de la voi nici in ruptul capului.....tu te vrei actrita, tata te vrea chitarista, mama te vrea la birou si asa nu ajungi nicaieri.

De exemplu, eu ma gandesc ca daca va fii sa ajung cu prietena mea la nunta, relatia lor se va strica dar nu din cauza ei ci din cauza parintilor.....pentru ca sunt constient ca si atunci vor incerca sa influenteze lucrurile...........................eu niciodata nu am fost, nu sunt si nici nu voi suficient de bun pentru fata lor blablablabla.

Sa fim seriosi, aratati-mi si mie parinti perfecti?

[Snappy]

parintii uneori nu au curajul de a accepta ideea ca "puiul lor" a crescut...


slava Domnului eU personal nu sunt in aceasta situatie (pana si la facultate am avut libertatea de a ma duce unde vreau eU)... oricum... o discutie "verde-n fata" ar fi cea mai buna, dar nu o discutie in care copilul sa evidentieze decizia sa de a pleca, ci o discutie in care sa explice ca are X ani si ca in fata sa e viata sa, nu viata parintilor.

omul din greseli invata, iar daca suntem tot timpul dadaciti si protejati o sa ajungem niste mici rasfatati care la 25 de ani nu vor sti sa faca macar o ciorba...

[catza]

Multumesc parintilor ca mi-au dat libertatea dorita de la 12 ani.

[skip]

multumesc... ca eu am parinti perfecti... la mine tata sa despartit de mama pe la 5 ani ai mei.... si sta la tara... si mama a plecat in tarile calde.... deci eu pot spune ca ma multumesc cu parinti mei...

[ela]

Parintii mereu doresc binele copiilor, nu cred ca e un parinte care vrea ca propriul copil sa sufere. Totusi din prea multa grija nu vad ca deja copilul nu are libertate. Timpul trece repede si de multe ori nu-ti dai seama cand copilul care se juca cu masini/papusi in fata blocului a facut 20 de ani si e capabil sa decida singur. Fiul/fiica creste si nu poate zbura decat singur, asta nu inteleg multi parinti.
Daca inca esti dependent financiar e greu pentru ambele parti.Trebuie sa existe o discutie intre cele doua generatii si trebuie sa facem si un compromis pentru a ajunge la un rezultat favorabil.

[andreeam]

parintii vor sa-si protejeze copiii, sa ia pe umerii lor toate greutatile si problemele si de aia zicea snap ca ajung la 25 de ani si nu stiu sa faca nik....

eu multumesc lui dumnezeu nu am fost sub "stricta protectie" a parintilor...tata nu e.si mama chiar de ar vrea sa ne apere de tot nu reuseste de la nush cate mii de km distanta.am avut parte de tot,de suferinta, de bucurii...de toate...

[Catalin]

parintii vor sa-si protejeze copiii, sa ia pe umerii lor toate greutatile si problemele

Hai ma, m-am saturat de faza asta cu protectia.....am simtit-o pe propria piele, timp de 4 ani de zile i-au pus ei bete in roate ca sa nu cumva sa le "fur" fata de sub nas.

Si acuma serios cate greutati si probleme a avut ea inainte de BAC si examene si alea alea, creca astea au ajuns pe umerii parintilor.....vrajeala tot eu am fost langa ea......asa ca scuza asta este rasuflata.
Faptul ca i-au dat bani si au ajutat-o asta inseamna ca trebuie sa si decida pentru ea?

Imi aduc aminte ca stabilisem ca dupa Bac si admitere sa mergem la mare impreuna sa ne relaxam.....vorbisem cu 4 luni inainte de treaba asta.

Iar inainte de admitere mi-a aruncat-o ca stii "parintii nu ma lasa cu tine ca nu au incredere, adica sa nu mergem singuri sa mai mearga un cuplu" cu vrajeala de asta rasuflata.


Hai sa fim seriosi daca nici la 23 de ani nu ai incredere in copilul tau si nu-i oferi o oarecare libertate, este logic ca se va razvrati impotriva ta si relatiile se vor raci.

[catza]

[ot]@catalin: ce parinti batuti in cap [/ot]