Povestea mea de iubire e una veche si trista:
„Prima iubire nu se uita niciodata” , spune o vorba . Speram ca totusi nu e adevarat, ca cel care a scris asa ceva se inseala . Auzeam povesti de dragoste cu un sfarsit tragic , si ma intrebam cum poate o persoana sa iubeasca atat de mult incat sa fie in stare sa isi dea si sufletul.
Cand a aparut in viata mea , eram o copila care visa la printul pe cal alb , sa o rapeasca. La inceput nu a fost nimic serios , era doar o joaca . Ne-am despartit de comun acord . Nu au fost implicate sentimente. Dupa cateva luni ,ne-am reintalnit . Eram bucuroasa ca il vad , desi nu stiam de ce .Iesisem la o ciocolata calda impreuna cu prietenii. Stateam langa el si inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai tare. Incepusem sa ma sperii cand am vazut ca tremuram, desi era cald . Ii priveam ochii , si pentru prima data am vazut ca erau schimbatori (caprui , verzi) si atat de limpezi. Dupa cateva minute a aparut ea . Desi stiam ca intre ei nu e nimic serios , eram furioasa pe destin . Cu toate astea , l-am intrebat daca vrea sa ma conduca acasa. A raspuns „da” , si am plecat sub privirea ei nedumerita. M-a intrebat de ce tremur . I-am raspus ca imi este frig. Si-a deschis geaca si ma tinea langa el. Cand a vazut ca incepusem sa tremur din ce in ce mai tare , mi-a spus ca iau o aspirina acasa , ca s-ar putea sa fiu racita. Am incuviintat din cap ca asa voi face ,desi numai eu stiam ca din cauza lui „racisem” . Pe drum mi-a spus ca nu vrea sa aiba nimic serios cu Andra , se intalneste cu ea , ocazional . Intr-un final ajunsesem la locul „despartirii”. S-a apropiat usor de mine , si m-a sarutat. Picioarele mi se inmuiasera , ii simteam gustul buzelor si era atat de dulce ,mai dulce ca niciodata. In acea seara am cusut in inima mii de iluzii si visuri. Simteam ceva atat de nou , si atat de frumos . Zambeam altfel , ma simteam ca si cum ma imbatasem . Pluteam deasupra pamantului pe un norisor alb . Vroiam sa invit intreaga lume, sa ma vada zburand pentru prima data , si sa le dau si lor un strop din fericire. Caci eram sigura ca ajunge pentru intreaga lume.
Dupa o saptamana mi-a spus ca s-a angajat ca taximetrist . L-am intrebat de ce , ca de bani nu ducea lipsa . Mi-a spus ca s-a angajat ca sa se plimbe. Eram bucuroasa pentru el, caci il vedeam fericit. Nu stiam insa ca fericirea lui avea sa ma distruga . Incepusem sa ne vedem din ce in ce mai rar. Ieseam dupa-amiaza la 16 (la 17 , trebuia sa ne intalnim) , si il asteptam la locul stabilit. Trecea o ora , trecea 2 , 3 . Eu stateam in fatza strazii nemiscata , uitandu-ma dupa taxi-uri, in speranta ca il voi vedea. Ii trimiteam sms-uri sa vina , sperand ca intr-un final va aparea. La ora 22 , plecam dezamagita , incet spre casa . Ma gandeam ca poate a avut o comanda in alt oras si nu a putut veni. In acelasi ritm trecuse 2 zile , 3 ..1 saptamana . Il asteptam tot acolo sus pe terasa. Intr-o zi il vazusem cum intra in dispeceratul taxiurilor(care era in fatza terasei unde il asteptam). Inima imi tresarise . Ma gandeam ca in sfarsit voi fi cu el. Coboram jos , si il asteptam sa iasa . Cand m-a vazut , mi-a facut semn ca se intoarce . Si a plecat cu un baiat. Trecuse o ora si el nu mai aparea . Am plecat spre casa , incercand sa ii gasesc fel si fel de scuze . Pe drum , vad ca o masina opreste in fatza mea. Era el . Am urcat. Nu am avut curaj sa ii reprosez nimic. Nu imi pasa de orele petrecute in frig asteptandu-l pe el. Pentru mine conta doar clipa prezenta: eram cu el. M-a dus acasa si mi-a explicat ca avuse comenzi in alt oras , si ca a fost plecat. L-am crezut. A doua zi ,
Urmatoarea zi , eram tot pe terasa asteptand-ul .Vroiam sa il vad , caci era singurul care putea sa ma consoleze. Vroiam sa ma tina in brate, aveam atata nevoie de el caci lasasem acasa o atmosfera plina de tristete (bunicul meu, care locuia in aceasi casa cu mine , era pe moarte) Secundele se transformasera in minute , si mai apoi in ore. El nu mai aparea. Ma intaleam cu prietenii si ma intrebau „Iar il astepti pe Ionut?”. Ii raspuneam afirmativ cu ochii in lacrimi . A doua zi , inevitabilul s-a produs . Bunicul meu , trecuse in partea celor drepti , iar eu eram distrusa moral. Am iesit in oras vrând sa il intalnesc. Aveam nevoie de el , mai mult ca niciodata ! M-am intalnit cu una din cele mai bune prietene si am intrebat-o daca l-a vazut. Mi-a raspuns ca s-a intalnit cu el ieri , si ca are o veste proasta. Mi-a spus ca i-a zis ei , ca nu mai vrea sa fie cu mine , ca are pe alta . Cerul mi s-a intunecat deodata . O auzeam si nu imi venea sa cred . Am izbucnit in plans. Nu ma mai puteam opri , desi se uita toata lumea la mine . Simteam ceva inauntru care ma durea enorm. Nu mai aveam nici putere in mine , m-am prabusit pe scaun. Lacrimile imi curgeau fara sa le pot opri . Imi venea sa tip , numai sa alung durerea care ma ardea. Era o durere dubla . Toate visele si iluziile pe care le cususem , incepeau sa se rupa din inima , si ma taiau de vie . Diana s-a speriat ,m-a luat in brate si incerca sa ma linisteasca. Nu o auzeam . Nu vedeam privirile curioase are necunoscutilor . Nu imi auzeam decat bataile inimii, care erau din ce in ce mai lente. Am plecat intr-un parculet unde nu era multa lume. Eram palida la fatza , ametisem . M-am asezat pe o banca , si imi doream sa plang in continuare , pentru a scapa de durere. Nu mai puteam … Stateam nemiscata pe banca, in mintea mea reluandu-se mii de amintiri ce ma ardeau . Spre seara , Diana s-a intalnit cu el si au vorbit. In timp ca pasii ma conduceau spre casa . O masina opreste brusc in fatza mea . Am stat pe ganduri daca sa intru sau nu , pentru ca nu mai vroiam sa vad chipul celui care m-a distrus . Totusi am urcat . Mi-a spus ca ii pare rau pentru bunicul meu . Nu am spus nimic.Nu mai aveam putere. A oprit masina , si m-a luat in brate . Am inceput sa plang. M-a strans puternic in brate si m-a rugat sa il iert. Mi-a spus ca a facut pariu cu niste prieteni ca intr-o luna el se culca cu o tipa, dar ca renunta si se desparte de aia. Eram atat de disperata sa il am langa mine , incat l-am iertat si am inceput sa sper iar intr-un nou inceput. Urmatorea zi a fost punctual. Ne-am plimbat , ne-am sarutat , ne-am tinut in brate . Nu mai exista nimeni in jurul nostru . Doar eu si el.Nu vroiam ca acele clipe sa se termine. Am stat toata ziua impreuna. Simteam cum inima imi iesea din piept , vând sa se mute la el. Ne-am jucat in iarba , am ras impreuna … totul era perfect. A fost cea mai frumoasa zi din viata mea. Si ultima , caci in ziua ce a urmat , mi-a spus ca trebuie sa plece in alta tara, si ca nu vrea sa se indragosteasca , ca nu va mai putea pleca . Il priveam cu tristete , si in acelasi timp cu admiratie. Nu vroiam sa stau in calea fericirii lui ,asa ca ne-am despartiti. Inainte sa cobor din masina , ne-am sarutat. Ultimul sarut, pe care si acum dupa doi ani , il simt pe buze . El e plecat , si ii doresc tot binele din lume. Eu sunt aici , si cand imi mai amintesc , lacrimez si acum . L-am iubit , si o parte din acea iubire inca o mai simt in mine. Nu mai sufar ,dar imi este dor sa fiu fericita cum eram cu el. Nici un baiat nu a mai reusit de atunci sa ma faca sa simt , cum ma simteam cand eram cu el. !Am ingropat amintirile adanc in inima , si acum sunt doar niste umbre care imi apar din cand in cand in minte , sa imi aminteasca ca a existat o zi cand AM FOST FERICITA ! Chiar daca fericirea nu a durat mult…
Acum ranile s-au mai vindecat , dar a ramas Prima Iubire. O iubire nevinovata avand ca personaje 2 copii si destinul.






