Discuta Liber - discuta de la om la om

[amanda]

De ce am creat topicu-ul asta? Pentru ca sunt curioasa sa stiu cand si de la cine si mai ales ce lectii importante de viata ati invatat. Cine v-a deschis mintea si ce ati invatat de la ei? Cu ce va ajutat ce ati aflat, ca experiente majore? Nu ma refer la profesorii care sia-u predat materia si atat, ma refer la oamenii care au incercat sa va dea o parte din experienta lor de viata, care au dat un sfat bun pe care altfel nu la-ti fi gasit poate niciodata. Incheind, care e experienta de viata din care ati avut cel mai mult de invatat? Sau poate sunt mai multe...

Se spune ca norocul le ia partea celor curajosi, eu cred ca e de partea celor care intreaba de el alti oameni si nu asteapta sa vina din cer.

[Catalin]

Eu am avut ghinionul ca mama sa moara cand aveam 8 ani deci, Tata a fost un fel de mentor pentru mine pentru ca el ma crescut singur pe mine si pe fratii mei care au 28 si respectiv 38 de ani.

Nu am loc sa insir aici tot ce ma invatat, dar mentionez ca am mostenit calmul sau, cand te implici in ceva sa nu renunti usor.

Fratelui meu cel mare ii datorez de asemenea foarte multe pentru ca datorita lui am avut aproape tot ce mi-am dorit desi, nu am fost niciodata un copil rasfatat.
Ma invatat ca viciile te distrug, mintea limpede mereu o sa te ajute, iar minciuna nu aduce decat rau.

Datorita lui, am intrat la liceu, la facultate si m-am si angajat undeva unde imi place ceea ce fac si castig si bani frumosi.

Multumesc!!!

[Cherry]

Oamenii nu m-au invatat niciodata nimic....Poate doar bunica dupa care tocmai imi vine sa plang....m-a facut sa imi dau seama de unele lucruri... Tot ceea ce m-a invatat a fost sa ma rog la Dumnezeu, sa merg la Biserica si sa cred in Dumnezeu...pt ca la El se rezuma intreaga existenta... Inca mai plang noaptea cand ma gandesc la asta...si ii multumesc de fiecare data ca mi-a aratat aceasta cale... In plus....ii multumesc lui Dumnezeu ca in cele mai grele momente nu ma lasa prada disperarii...

In rest...nu am invatat eu prea multe in viata asta...pt ca nici nu am vrut...laurma urmei viata asta este pentru mine ceva ce conteaza mult prea putin...comparativ cu eternitatea e un nimic...

Norocul nu e de partea nimanui, pentru ca in fond, nu exista. E doar un concept creat de oameni...

[vera]

tzinand cont ca am o varsta foarte frageda mai am o groaza de invatat shi nu e momentul sa fac un bilantz dar pot spune ca cele mai multe lucruri le-am invatat de la tata.
aici ma refer mai ales la hotararea shi darzenia lui, la perseverentza. el mi-a aratat ca daca vrei sa faci ceva, itzi concentrezi toate resursele in sensul respectiv, dai tot ce poti shi cel mai probabil vei reushi. acestea m-au determinat sa iau cea mai importanta decizie a mea de pana acum (chiar daca a te muta in alt orash exact in clasa a 12-a e dificil!) pentru ca imi doresc prea mult sa reushesc shi cred ca merita sa dai tot ce ai mai bun pentru ceea ce itzi doreshti cu adevarat...

au mai fost persoane de la care am incercat sa fur cate ceva dar lui ii multumesc cel mai mult...

[Snappy]

de la parinti am invatat multe si (la fel ca si Catalin) nu are rost sa stau sa ma gandesc acum si sa insir aici liste...


in rest?!? si de la prieteni am mai invatat una alta in timp, si de la necunoscuti...

tot timpul invatam ceva nou... daca nu am face asta nu am mai fi oameni, ne-am incuia intr-un coltisor si ar fi o viata super-monotona...


asa ca am invatat si de la parinti si de la bunici si de la prieteni si de la multi altii... ca sa concluzionez: AM INVATAT DE LA TOTI CATE CEVA...

[noco]

am invatat cate ceva de la parinti , de la prieteni..dar cea mai mare parte a tot ce stiu azi..mi-o datorez mie.
Am invatat prin greseli nenumarate si repetate.

[Snappy]

am uitat... desigur ca multe chestii le-am invatat prin auto-educare

[amanda]

Eu as fi vrut sa-mi dati exemple concrete...

Spre exemplu, eu am avut un profesor in generala pe care il respect si il admir pentru ca nu preda istoria pentru ca nu avea altceva mai bun de facut cu pentru ca ii placea sa le deschida mintile elevilor si nu precupetea nimic pentru asta. Tin minte ca intr-o zi nu mi-am invatat o lectie pentru ca mi se paruse cam complicata desi in general invatam. S-a nimerit sa ma scoata la lectie. Normal, eu baiguiam cate ceva dar nu se putea spune ca stiu. Nu mi-a pus nota proasta ci mi-a explicat MIE lectia din nou, intr-un fel mi-a predat numai mie acea lectie ca sa inteleg... Asta m-a marcat intr-un fel... Acelasi om facea sambata un cerc de istorie cu elevii care voiau sa vina si le vorbea de diferite aspecte ale istoriei unor neamuri care nu prea sunt in manualele de istorie dar de la care aveai ce invata..

Apoi am un alt profesor care desi ma pregateste sa intru intr-un mediu in care mancatoria e la putere si nu prea sunt multi oameni care sa poata spune ca mai au macar un dram de demnitate, mi-a spus si m-a mirat asta, pentru ca nu are nici un interes sa fiu eu o persoana integra, ca DEMNITATEA trebuie sa fie critesriul dupa care sa ma ghidez in viata, in cea particulara si in cea profesionala. Atata timp cat simti ca nu-ti incalci demnitatea fa orice doresti! a sunat sfatul lui... Si iata inca un exemplu de om care iti vrea binele fara sa aiba un interes...

Lista ar putea continua dar vreau sa aud si de la voi. Scuzati-mi neincrederea dar treaba cu autoeducarea e si nu e... trebuie sa porneasca de undeva si nu-mi vine a crede ca numai parintii v-au dat sfaturi care v-au ajutat pana acum!

[Sorcerer]

sa stii, amanda, ca eu cred ca autoeducarea e ceva foarte concret... am avut in viata oameni la care m-am uitat si am spus: "Oau! Uite un OM!". am avut profesori in generala care te invatau, nu doar iti predau lectia si gata, ca pentru atat sunt platit... si in liceu am avut profesori buni; dar cele mai multe le-am invatat eu; de exemplu, tot ce stiu eu despre calculatoare se datoreaza in proportie de 90% mie si restul este suplinit de o carte, de prieteni sau profesori... dar in viata trebuie sa recunosc ca am invatat multe de la prieteni, mai ales o parte a comportamentului l-am schimbat cu ajutorul lor (in perioada liceului). Bineinteles ca si parintii m-au ajutat Nu exista om pe care sa nu-l fi influentat parintii, fie pozitiv fie negativ Si mai e ceva de spus: Inca mai invat!

[Cherry]

am avut in viata oameni la care m-am uitat si am spus: "Oau! Uite un OM!"

Frumos spus....Pana acum am cunoscut 2 astfel de persoane. Din pacate una a murit acu 3 ani jumate si inca ii duc dorul si plang dupa ea. Spre bucuria mea am intalnit un OM care sa o inlocuiasca. O persoana careia ii raman vesnic datoare... O persoana care dincolo de orice, a fost OM, OM...nu doar o fiinta...