by emma on Wed Apr 12, 2006 7:21 pm
...sunt rare momentele din viata in care am simtit ca mi-e sufletul gol...si acum,desi as arunca cu orice in el,numai ca s-ai astup" nuditatea uracioasa"...simt ca nimic nu ma poate umple acum de sens...nimic nu ma face sa zambesc...pana si soarele refuza tocmai acum sa iasa din nori...
...de unde acest vid sufletesc,aceasta sete de iubire ce nu-si poate gasi radacini in mine?...de unde pustiul din gand care banalizeaza fiecare clipa?...de unde plictisul de carti,si neputinta visului?...
...as merge ore nesfarsite prin ploaie...numai ca sa simt ca sangele nu a incetat sa-mi pulseze in vene...de cateva zile bat faleza de la un capat la altul...aspectul ei de insula pustie,salbatica...apele care invadeaza uscatul..doar ele mai alimenteaza dorul de viata...doar ele mai motiveaza lupta pentru esenta clipei de acum...speranta pentru iubirea de maine...ce e un suflet gol?...malul stang al Dunarii,inundat de ape,de gunoaie,de mal...
a darui inseamna a construi un pod peste abisul singuratatii tale