...nu exista durere mai mare pe lumea asta pentru mine ,decat aceea de a fi mintita de un baiat...mai ales cand inculpatul este o persoana in care ai incredere si pe care il il crezi incapabil sa-te raneasca in mod deliberat...
de ce le place baietilor sa minta?de ce le place sa se joace cu mintea noastra?
cand noi plangem pentru durerea lor,ei de ce protesteaza ,razand de durerea noastra?
nu am urat si nu urasc pe nimeni...dar omul care minte...si n-are curajul sa-si recunoasca greseala,nu este doar un las fara scrupule,dar si-a pierdut poate una din cele mai mari valori umane:SINCERITATEA...si demmnitatea de a fi cinstit cu tine,si cu ceilalti...
as fi putut jura ca "o persoana" care predica si parea sa exemplifice morala unui comportament civilizat si onest,nu va minti...so totusi a facut-o...
sa-i acord circumstante atenuante si sa ma impac cu gandul ca pana si cei mai buni gresesc?sau pur si simplu sa inchid ochii,asa cum am facut de multe ori,si sa ma impac cu ideea ca oamenii nu mai pretuiesc adevarul..ca oamenilor nu le mai pasa de sentimentele celor din jur(a celor care tin cu adevarat la ei)...ca oamenii au uitat sa iubeasca ?
pun stop aici gandurilor mele...nu vreau decat ca cei ce stiu ca au mintit,sa recunoasca,daca nu fata de cei mintiti,atunci macar fata de ei insisi,ca nu au dreptul sa calce in picioare,adevarul,si credinta,si iubirea celorlalti,oricat de intemeiate ar fi fost motivlele pentru care au actionat astfel...
va urez voua,cei care nu ati stiut sa apreciati ,cel putin o data in viata,bunatatea,darurirea si sinceritatea unei persoane,sa va cereti iertare,chiar si numai in gand ,pentru ceea ce ati facut...pentru ca cei care au suferit de pe urma voastra,nu vor sti,dar Dumnezeu va sti,si va va ierta...
poate o sa vi se pare deplasat ce va spun acum...dar azi am pus capat ultimei sperante intre-un"om bun" (cei care vor si pot sa inteleaga,stiu despre ce fel de om vorbesc)...acum stiu ca nu poti sa crezi intr-un om cu toata forta ta sufleteasca,pentru ca astfel nu poti decat sa-ti asiguri o cadere inceata ,dureroasa de pe culmile credintei in oameni si-n iubire...inchei printr-o fraza care m-a marcat la vremea cand am citit-o:"cred Doamne ,ajuta necredintei mele"...










