by emma on Tue Dec 06, 2005 9:39 pm
...ai dreptate Adler...indiferanta ucide zilnic suflete care ar fi putut fi salvate...dar asa cum ai spus si tu ,este mult mai comod sa nu ne pese...
...ar trebui totusi sa ne gandim la faptul ca lumea se va schimba odata cu noi...de ce sa asteptam sa faca altii ceva,cand noi insine nu suntem in stare sa oferim alinare,sprijin,o vorba buna venita din suflet...
intalnesc zilnic oameni care nu vad in propria existenta decat un interminabil chin,si ma doare sa vad ca VIATA E LIPSITA DE SENS...atunci cand am incetat sa mai credem in Dumnezeu, ne-am aruncat de pe marginea prapastiei intr-un abis al singuratatii ...din care nici macar iubirea nu ne mai poate salva...pentru ca totul paleste,in comparatie cu iubirea angelica pe care Dumnezeu o asteapta de la noi,si pe care El ne-o daruieste zilnic,chiar daca noi suntem de mult prea orbi pentru a mai zari lumina...
a darui inseamna a construi un pod peste abisul singuratatii tale