Discuta Liber - discuta de la om la om

[MindLord]

hmmm... incep cu hmmm...
este 4:37 dimineata ... dupa ce am vazut a 2 oara sweet november... singur.. din nou singur... faza ciudata e ca acuma chiar nu m-a mai impresionat... adica da... m-a impresionat ceva ... dar nu filmul... mi s-a parut sec... comercial... desi prima data l-am vazut acum ceva vreme si mi s-a parut genial, de atunci s-au intamplat muuulte lucruri in viata mea... toate fazele care atunci mi se pareau atunci dovezi iubire adevarata acum mi se pareau sterpe... mi se parea ca ceea ce am trait eu a fost de 100 000 000 mai intens si mai adevarat... ca cei care au scris scenariul sau realizatorul nici macar nu s-au apropiat de iubire adevarata in viata lor.. ca e doar o SIMULARE a dragostei...
tot filmul m-a facut de fapt sa ma gandesc la CINEVA... cineva cu care am TRAIT clipe minunate... si cu care nu pot din diferite motive sa continuu... cineva care se pare ca a stabilit niste standarde atat de inalte in ceea ce o fata ar trebui sa fie incat sa pot sa o iubesc, incat tot ceea ce vad azi nici macar nu se apropie la 1000 de ani lumina...
si am ramas cu un sentiment ciudat... un sentiment de presiune interioara... simteam ca explodez...simteam ca am atata iubire de oferit DAR nimeni care sa MERITE aceasta iubire... atatea planuri, dorinte, emotii, ... pe care sa le impart cu cineva ... sa ii daruiesc tot... dar cu cine????
STIU ca sunt enorm de multe fete care sa s-ar ridica la aceste standarde, insa nu stiu de ce acum nu SIMT asta....
am ajuns sa cunosc si sa am aproape toate tipurile de fete care exista... si nu stiu de ce la sfarsit am ramas cu un sentiment destul de amar pentru ceea ce ar trebui sa fie cel mai frumos in viata unui barbat...
STIU ca va exista cineva si pt mine (sunt tot optimist, nu va nelinistiti pt mine), dar stau si ma intreb unde se ascunde acum.... toate fetele pe care le-am cunoscut in ultimele saptamani erau doar pentru a testa ceea ce simt si rezultatul nu prea m-a multumit...
Desi pentru moment vreau sa am o perioada in care sa fiu singur ( vreau sa pun ordine in ganduri - no comment), ma intreb daca atunci cand ma voi hotari sa ma deschid din nou pt cineva... va merita???
ajutati-ma sa recastig acea emotie de la prima intalnire... acel fior care trece prin coloana...
help me FEEL again...

[^Angel^]

sincera sa fiu si eu am impresia ca am prea multa iubire de daruit dar nu am cui...pacat...dar tebuie sa fac ceva cu ea pt ca nu se mai poate...daca o inmagazinez...o sa se rupa usile si in cazul asta...ce sa fac?trebuie sa o daruiesc...dar cui?cuiva care merita...si unde gasesc eu pe cineva care merita?o sa dau anunt in ziar...am de oferit iubire...

[emma]

MindLord...poate ca o sa ti se para artificial ceea ce-ti spun dar ceea ce simti tu acum imi este familiar,si nu de acum,ci de foarte mult timp...sa simti prin toata fiinta zbuciumul unei iubiri care nu gaseste persoana in care sa se intruchipeze...sa te chinuie gandul ca poti fi fericit iubind o persoana in care sa te regasesti si care te poate completa...am trait si traiesc asta zi de zi...oamenii au o forta sufleteasca extraordinara,pot iubi enorm de mult...dar la iubire neconditionata foarte putini reusesc sa ajunga...tu spui ca o anumita fata a ridicat foarte mult standardele feminitatii cu tot ce implica aceasta,si ca nici o alta fata nu insumeaza calitatile pe care le-ai regasit in ea...cu vreo doi ani in urma am intalnit un baiat pe care l-am iubit ...a fost cred prima mea iubire...ei bine,el intruchipa pt mine toate insusirile pe care ar fi trebuit sa le aiba o persoana ca sa-mi castige dragostea...si chiar daca a fost o dragoste platonica,pana cu putin timp in urma amintirea lui mi-a ramas imprimata im minte,in suflet...orice baiat pe care l-am cunoscut dupa ce el a plecat la facultate(si de atunci nu l-am mai vazut,e in Bucuresti)e era cu mult sub nivelul lui din toate punctele de vedere...:al personalitatii,a inteligentei,a aspectului fizic,al farmecului personal,al delicatetii sufletesti...pana acum o luna am fost convinsa ca nu voi mai intalni pe nimeni care sa ma faca sa tremur,care sa ma faca sa plang de dor,care sa ma faca sa visez,care sa ma scoata din mine lasandu-ma suspendata intre clipa care a trecut si cea care va urma...fiecare are in minte un ideal de frumusete,un ideal al iubirii si mai ales a persoanei care sa ne merite iubirea...dar ca orice ideal el nu se va concretiza niciodata in realitatea imediata...este adevarat ca trebuie sa existe anumite afinitati intre tine si persoana de care te indragostesti,dar clipa in care simti pentru prima data ca iubesti,cand constientizezi ceea ce simti,e rupta dintr-un plan superior concretului,materialului...e o clipa in afara timpului in care nu existi decat tu si tremurul sufletului...stai atunci si te intrebi poate cine esti ,si cine este EA/EL?si incerci sa gasesti un motiv pentru ca iubesti...dar oricat de mult ai incerca,logica obisnuita nu mai functioneaza,caci inima se conduce dupa propria ei logica,are legile ei nebanuite nici de tine,nici de EL/Ea...standarde are fiecare dintre noi,si difera de la om la om...pe Ea ai iubit-o cu adevarat,si poate ca a fost prima /singura iubire rupta din Necunoscut/din Planul Divin/DIn Irational...si daca acum simti ca nu ai cui sa daruiesti iubirea ta se datoreaza poate unui Dor pe care l-ai crezut infrant...trecutul ne urmareste pretutindeni,iar amintirile sunt cea mai autentica dovada a fericirilor/tristetilor traite...poate ca ceva din tine iti spune ca relatia pe care ai avut-o nu s-a incheiat,ai ramas cu sentimentul ca timpul iubirii tale s-a oprit in acele zile fericite...poate ca mai ai nevoie de o zi alaturi de ea,o zi in care sa incerci sa reconstitui tot ceea ce ati simtit atunci,pt ca numai asa vei scapa de indoieli,si de fantomele trecutului...si daca vei ajunge ca in acea zi sa reinvii iubirea pe care ai incercat sa o inabusi,si daca inima ta va bate la fel pentru ea,inseamna poate ca exista o poveste de iubire care trebuie sa continuie,pe care nu ati ales-o voi,ci va fost Daruita...dar daca vei simti ca prezenta ei nu te mai emotioneaza,ca dorul de ea nu te pietrifica chiar si atunci cand esti langa ea,daca sufletul nu-ti sopteste in ea isi gaseste corespondent,atunci,povestea voastra s-a incheiat,ceva a invins-o ...iar tu va trebui sa asezi toate amintirile intr-un album pe care sa-l inchizi odata cu pleopa ce-ti inchide ochiul in clipa cand adormi...si eu am crezut ca nu exista nici-un baiat care sa ma faca sa-l iubesc...apoi pt o clipa am intrezarit o geana de lumina...care s-a stins in secunda urmatoare si m-a lasat iara-si IN MINE/CU MINE...dorul de a te cufunda intr-un suflet pereche,dorul de a renunta la tine pentru a deveni EL/EA fara ca asta sa te faca sa-ti pierzi identitatea,ci doar sa o infrumuseteze,sa-ti inobileze caracterul...nu va disparea poate niciodata...dar trebuie sa redescoperim farmecul lucrurilor simple,sa descoperim esenta in spatele aparentelor lipsite de frumusete...si daca nu exista o EA,iubeste tot ceea ce te incanta,si tremura odata cu frunzele batute de vant,si plangi cu ploaia ce saruta pamantul,si saruta mana care iti mangaie chipul(chiar daca nu e mana Ei),si mangaie chipul care are nevoie de tine(chiar daca nu e chipul EI)...si n-o sa-ti mai simti preaplinul sufletesc irosit...iar intr-o zi,cand o vei cunoaste,vei sti ca EA ESTE IUBIREA TA...iubeste/iubiti pentru ca nu puteti altfel,iubiti pentru iubire si nu pentru a castiga ceva din asta...iubiti pentru ca este inuman sa va refuzati inima ...si daca suferiti,asumati-va suferinta,caci ea indulceste orgoliul,si inobileaza fiinta...zambeste MindLord,pentru ca esti tanar,pentru ca azi te-ai trezit respirand si ai putut privi cerul... nimic nu te poate ingenunchea,nu te poate infrange...si daca iti simti sufletul plin de iubire,daruieste-te ...nu te teme , o sa apara si Ea...si poate ca nici nu o vei zari la inceput...dar,Ea te va vedea cu siguranta...iubirea naste iubire,asa cum ura naste ura...

[MindLord]

ok emma... mi-a placut mesajul.. desi, recunosc am stat vreo 10-15 min sa imi dau seama exact ce voiai sa zici acolo

dupa cum ziceam mai sus...

STIU ca sunt enorm de multe fete care sa s-ar ridica la aceste standarde, insa nu stiu de ce acum nu SIMT asta....
(...)
help me FEEL again...

Cam asta ziceam mai sus... nu mi-am pierdut nici o clipa optimismul(ma repet) si nici nu sunt foarte trist acum... era mai mult o constatare ca mi-am facut-o... fetele care MERITA cu adevarat mi se pare ca sunt din ce in ce mai rare... voiam sa imi dovedeasca cineva (daca asta e cuvantul potrivit, si daca este cineva care crede) ca ma insel... mi-ar placea sa ma insel

in privinta fostei prietene insa.... acum nu cred ca o mai iubesc... am ramas doar fff buni prieteni si o sa o ajut intotdeauna cand o sa aiba nevoie...
trebuie sa trecem mai departe...

acuma vreau doar sa ma mai bucur putin de viata de burlac , dar voiam ca atunci cand o sa decid sa imi caut din nou prietena sa fie in jurul meu persoane care sa corespunda asteptarilor...
daca nu... iubirea mea se va risipi

[guiness]

dupa ce am vazut a 2 oara sweet november

Stop the mental masturbation zicea cineva

[onix]

daca nu... iubirea mea se va risipi

Avand in vedere ca pe forum sunt destul de multe persoane singure, sunt convinse ca fiecare are multa iubire de daruit. Si fiecare vrea pe cineva care merita. Si dupa ce ai o deceptie ti se pare ca...da, poate ca merita dar nu stim cine...cum sa il gasim? Nu ai cum...pur si simplu cauti pana gasesti. Fiecare are nevoie de cineva care e "the best" pentru el, dar mai depinde si de momentul din viata surprins: intr-un fel l-ai descrie pe baiatul ideal (sau fata) cand ai 14-15 ani, in alt fel cand ai 18 si in altul la 20 si ceva de ani. E bine sa iti stabilesti niste standarde dar sa ai grija ca din cauza lor sa nu treci pe langa cineva care chiar merita si care poate nu are o anumita calitate pe care o cauti in lista cu standarde dar in schimb are altele care compenseaza si care fac sa nu se simta lipsa aceleia. Revenind la citat, mi se pare cam pesimista formulare. Iubirea nu se va risipi. Ea ramane acolo, la caldurica in sufletel, pregatita pentru acel cineva pe care il cautam toti.

Fete bune sunt, baieti buni sunt. Si nu se ascund. Sunt zilnic in jurul nostru. Fiecare are propriile defecte si calitati si standarde. Important e sa fie potriviti pentru noi, sa ne completeze. Intrebarea se pune daca ne gasim vreodata acea jumatate sau umbla si ea bezmetica prin lume cautandu-ne...dar ma mai gandesc ca poate lucrurile se intampla astfel incat sa fim ca polii unui magnet care se atrag si prin cotiturile ei nebanuite viata reuseste sa ne aduca fata in fata si sa ne gasim. Eu una imi doresc ca cel potrivit pentru mine sa vina cat sunt ceva mai tanara, ca daca vine pe la 40-50 de ani, mai bine sta acasa.

(Aaa...si sper ca jumatatea mea sa nu fie cine stie ce membru al vreunui trib, din ala care umbla cu fustita de frunze daca e pe asa mai bine deloc. )

[adler]

vai ...da ce imaginatie

fiecare avem iubire de daruit...si momentan nu avem cui ... nu este greu sa gasim..dar este greu sa observam...si apoi... sa mentinem legatura.

daca totusi apare acel cineva..este greu sa il ratezi...

[Snappy]

eu raspund printr-o intrebare: cine NU simte?

chiar de ai prieten/a simti ca ai mult de daruit EI/LUI... daca nu ai simti ca ai, dar cauti raspunsul la intrebarea "cui"... asadar de oferit avem mai toti, doar ca unii stiu cui, alti nu stiu si se chinuie sa afle

[andreeam]

eu cred ca am prea multa de oferit ) cred cand o sa-L intalnesc o sa-L coplesesc cu...de toate

pana atunci...nik

[MindLord]

@andreeam - pai atunci ai sau presupui ca vei avea in viitor????
daca ai acuma .. daruieste