by BA on Thu Feb 02, 2006 11:57 pm
ca un om ce tocmai era sa se reintalneasca cu rudele de pe lumea cealalta....pot spune asta....bai, in momentul ala nu realizezi nimic, nici regrete, nici cine iti va duce doru, nici ce ai lasat nefacut, ci doar o sete care te trage spre viata, instinctul acela inexplicabil, ca de ce vreau sa traiesc, ce ma trage de picior spre lumina, si totusi...de abia acum realizez ca as vrea sa am pe cineva alaturi de mine, mereu, la naiba....si sa dau naibii toate piedicile astea lumesti,dar ce par necesare si de netrecut
Omul caruia i s-a intamplat ceva-ul asteptat. Stiam ca asa va fi. Trebuia doar sa mai cred