by amanda on Sat Oct 01, 2005 6:26 pm
Nu i-as mai vorbi niciodata sau l-as ajuta sa regrete amarnic ce a facut, metode gasim intotdeauna. Nu l-as lovi fiindca asta ar insemna ca m-a durut ce mi-a facut iar eu vreau sa-i arat tocmai ca nu-mi pasa, ca nu mai inseamna nimic pentru mine.
Ca sa ma descarc cred ca i-as compune o piesa pe care sa o fac superhit, si sa ajung sa o cant in fata lui, sa-l ochesc din public, sa isi dea seama ca e numai pentru el si eventual sa i-o dedic special inainte.
Asta ar fi satisfactia suprema, sa-l vad dand cu ochii de toti oamenii aceia din sala care desi nu i-ar sti numele si nici chipul, l-ar privi cu dispret. Si ce-mi place cel mai mult, desi oamenii nu se vor uita la el, el va simti ca fiecare privire intoarsa la vecinul, sa-l descopere pe cel caruia i-a fost dedicata, este de fapt pentru el.
Mi-ar placea sa fac asta, am motivul, am ocazia, abia astept sa-l vad la ochi la spectacol fiindca stiu c-o sa vina si chiar daca nu va fi piesa mea stiu ca nu va suporta sa ma priveasca in ochi. Si asta rescumpara toata durerea.
'Calatorule, nu exista drumuri, drumurile se fac mergand.' Henry Kissinger