by emma on Tue Nov 01, 2005 7:16 pm
...uneori ma simt straina si de mine insami,alteori reusesc sa ma descopar in prezenta unei alte persoane, fie ca o cunosc dinainte, fie ca mi-e complet straina...ziduri de aparare construiesc inca din copilarie...motivul principal a fost faptul ca am mostenit firea sensibila a mamei mele, si luciditatea extrema a tatului...credeti-ma ca este o combinatie nu foarte placuta...ca eu, si cei asemeni mie, suferim nu doar din cauza celorlalti,dar de multe ori, ne ranim singuri...de ce?din prea multa autoanaliza,din prea multa constiinta...sunt o persoana incapatanata,in aproape orice fac..si poate din acest motiv,nu renunt niciodata la ideile,gandurile,sentimentele mele,dar nici nu pot sa le afisez in mod direct atata timp cat ele sunt in neconcordanta cu opiniile celorlalti...si uite asa, ma retrag in mine,zidesc o cochilie in spatele careia imi apar visele,credintele...asta nu inseamna ca nu sunt sincera, nu-mi place sa mint, si mai ales sa ma mint...am invatat,si inca mai iau lectii de ascultare a celorlalti,de intelegere a ceea ce ei imi comunica,pentru a reusi astfel sa stabilesc o punte de legatura,si pentru a le comunica ceea eu gandesc in functie de ceea ce ei mi-au impartasit...celor sinceri, le raspund cu sinceritate,celor sensibili, le arat latura sensibila a personalitatii mele...discut despre poezie cu cei care citesc asa ceva...in fiecare om cu care intru in contact descopar o parte din mine,distincta de celelalte, dar care se intrepatrund doar in mine constituind un conglomerat de idei, sentimente ,trairi afective,impresii,atitudini etc., numit EU launtric...fiecare om ma percepe altfel,dupa capacitatile lui intelectuale si afective...dar si in functie de felul in care eu am reusit sa ma comunic in fata lui...consider ca fara ziduri de aparare am deveni mult prea vulnerabili pentru a supravetui,si de aceea nu ne descoperim decat persoanelor foarte apropiate,care ne iubesc,inainte de a ne intelege...spun asta pentru ca un om care intelege fara a iubi poate rani infinit mai mult decat un om care iubeste fara poate a intelege totul...noi nu ne cunoastem in totalitate si nici nu vom ajunge la aceasta performanta dar trebuie sa suplinim aceasta lipsa invatand ca nu trebuie sa aruncam "podoabele noaste porcilor"...asa ca fiti sinceri cu voi si cu cei asemeni voua...solidarizati-va in numele ideii de adevar si de iubire...
a darui inseamna a construi un pod peste abisul singuratatii tale