Sa va povestesc ce mi s-a intamplat legat de subietul asta.
Am vorbit cu un tip aproape doi ani, iar spre sfarsitul relatiei noastre am inceput sa nu ne mai intelegem. Ne certam mereu pana cand , la un moment dat, a dat in mine o palma. Il iubeam enorm. Dar nu am vrut sa ma calce in picioare si sa profite de faptul ca tin la el mult dand in mine mereu..ca doar "ma iubeste si nu ma va lasa". Asa ca am pus capat relatiei.
La o saptamana el a plecat din tara. La inceput m-am bucurat crezand ca asa il voi uita. Dupa doua luni m-a sunat de acolo. Eu eram ferm convinsa ca l-am uitat si am uitat si iubirea ce i-o purtam.
Nu a fost asa. Cand i-am auzit vocea la telefon mi s-a facut inima cat un puricel si imi batea foarte tare. Mi-am pus mana pe piept ca sa nu care cumva sa-mi sara din piept sau sa auda el prin telefon cum imi facea inimioara. Atunci am remarcat ca nu l-am uitat chiar deloc, ba dincontra, il iubeam ca atunci cand eram cu el. Doar ca distanta si faptul ca a dat in mine m-a facut sa cred o iluzie..ca l-am uitat...
Eu am ajuns la concluzia ca nu poti uita pe cineva la care ai tinut/ pe care l-ai iubit.





si dupa mai mult timp nimik nu o sa va mai atinga ..... si cine va lasa capul in jos sau nu va privi in ochi acela va fi cel ce a fost de vina... 

