Acum sa spun eu cum am vazut-o...
Prima data cand m-am indragostit (si singura de altfel), ma simteam implinita, reusisem sa renunt la toate chestiile materiale despre care vorbeai tu, simteam ca viata are un sens..pentru ca de multe ori m-am intrebat..care e scopul meu in lumea asta? (desi o sa para probabil un cliseu,l-am gasit mult mai tarziu)In fine, continuu...si totul prindea viata, sufeream si chiar imi facea bine, o suferinta constructiva, toata perioada s-a concretizat in mai multa maturitate si intelepciune...Apoi am negat-o.Am negat dragostea,o vedeam sadita bine in inconstient ce iese la iveala prin autosugestie..Consideram ca oamenii mai mult isi impun ca sunt fericiti, pentru ca nu aveau in viata reala, prin ratiune sa fie altfel fericiti..ca e un fel de drog..ca si cum ai zice, ti-ai repeta:"nu mi-e frig, nu mi-e frig, si pana la urma sa nu iti mai fie".A trecut si faza asta repede, nu am mai vazut dragostea ca pe o "fata morgana", iar acum o astept...nu incerc sa o mai caut, pentru ca stiu ca va veni, poate aceeasi de prima data, poate cea devarata...
Nu este corect modul in care te-ai luat de Angel, sau de cine te-ai luat, in legatura cu prietenul ei "de cartier"...In primul rand,poti fi romantic in o mie de feluri, nu e o regula, nu sunt niste limite min sau max ale romantismului..pentru ea este romantic, pentru mine poate nu...e irelevant cum il vezi tu...apoi oamenii nu se pot schimba..crezi in legea dragostei si nu crezi asta?"Dragostea e indelung rabdatoare, este binevoitoare, nu pizmuieste, nu se lauda..."Oamenii se pot schimba, asa cum oamenii sunt singurii in stare de avort, sunt cei care sunt inzestrati cu ratiune, intelepciune,capacitate de folosinta , de exercitiu, de a alege..Nu e naiva, este prietenul ei, este normal sa ii fie aproape, indiferent de ce ar face, este normal sa il vada altfel..Si chiar cred ca se va schimba,...nici eu nu sunt de acord cu societatea asta, dar cum vei tu sa gasesti dragostea cu atitudinea asta? Urasti umanitatea, iti provoaca scarba?Nu ai zis ca ai nevoie de nu stiu cate virtuti:puritate, elibererare sufleteasca, bunatate, sa o gasesti?Dragostea e in noi.. mai bine incearca sa o gasesti in noi, in oameni,pentru ca indiferent de gradul ei de existenta, ea se afla acolo..si atunci..vei "vedea" ce a vazut democrit,vei "vedea" ce a vazut Angel in prietenul ei de cartier, vei vedea altfel...Daca tot vorbesti de Biblie si Dumnezeu, el cum crezi ca ne suporta?ne iubeste indiferent de felul nostru de a fi.Imi pare rau, cu riscul de a parea impertinenta(desi stii ca nu sunt), mai ai de invatat inainte sa vorbesti despre dragoste si de a-i judeca pe ceilalti...



)

