by Micha on Wed Jan 30, 2008 12:59 am
reciteam postul meu de anul trecut si ce chestie... cam in aceeasi perioada ca acum doi ani, lucrurile se repeta. Nu aceleasi probleme dar la fel de dureroase si la fel nu am curaj sa vbesc cu nimeni. Abia cand a aparut un al doilea cutremur sa-i zic asa, am putut sa vbesc cu cineva, sa-i spun ce aveam pe suflet cand ii dadeam mesaje la 2 noaptea spunandu-i ca am nevoie de o imbratisare.. Mereu mi s-a parut ca atunci cand vbesc despre ce mi se intampla, probleme devin reale cu adevarat, pt ca le accept. Si uneori desi as vrea sa urlu, sa scap de tot ce ma macina, de tot ce nu ma lasa sa dorm, nu pot sa vbesc nici macar cu cel mai bun prieten. Ma cert cu toata lumea care incearca sa se bage in viata mea, ii resping pe toti, ii urasc cand nu ma lasa si pun intrebari la care le-am zis de mii de ori ca nu pot raspunde, ca nu vreau.... Asa sunt eu, am nevoie de o mie de imbratisari cand totul se darama in jurul meu dar sa nu existe intrebari, o imbratisare, un sarut pe frunte si atat
Nu uita sa zambeshti un pic shi azi...
