Timpul nu stie sa aduca "uitarea", iar cei care sustin contrariul mint si se mint cu o mare nerusinare sau inconstienta, dupa caz.
Cine spune ca a iubit cu adevarat si "a uitat" vorbeste prostii. Ori n-a iubit, ori se da rotund, ori se minte, ori habar nu are pe ce lume traieste.
Sentimentele nu pot fi
uitate, ele se transforma in
amintiri si isi gasesc locul in suflet. Bune, rele, proaste, ele sunt pastrate acolo.
Nu exista o anumita persoana care te poate ajuta sa "uiti". O relatie nu te ajuta sa uiti - chiar daca asta este intentia pentru care intri in ea sau nu - ci doar sa iti transformi
sentimentele in
amintiri. Mi se pare de o nesimtire sora cu prostia sa intri intr-o relatie (tampon) doar pentru a uita de fostul/fosta. Bataie de joc la cel mai josnic nivel.
Mi se face parul cretz cand aud replica "l-am uitat". Voi chiar credeti ceea ce spuneti cand afirmati asta?
Cum sa iubesti pe cineva si apoi sa uiti? Ar insemna sa te renegi pe tine, cel/cea de atunci. Sa renegi tot timpul pe care l-ati petrecut impreuna, tot ceea ce ati trait, toate amintirile si tot ce s-a schimbat in tine in urma acelei relatii. Te renegi pe tine doar pentru ca nu-ti mai este comoda o persoana? Iti renegi existenta dintr-un anume punct al vietii? Datorita experientelor/intamplarilor de ATUNCI ai devenit ceea ce esti ACUM. Te renegi pe tine, cel de acum?
Nici pe cei pe care ii urasti sau displaci nu-i vei putea uita: "ce ma enerveaza cum isi misca degetele", "oare n-a gasit ceva mai interesant de facut decat sa asculte formatia X?", "nu suport sa fiu strigat/a ...", samd. In fond, sunt reactii voluntare/involuntare la anumiti factori externi, care ne aduc aminte de cineva din trecutul nostru, de o persoana care a fost parte dintr-o intamplare asemanatoare.
Asociem oamenii cu evenimentele/faptele, asta este modul prin care mintea noastra ne ajuta sa-i localizam pe indivizi mai repede: "M-am intalnit cu Gigi.
Care Gigi? Gigi, fostul nostru coleg de generala, cel care venea mereu cu sireturile desfacute.
Ah, Gigi din prima banca? Niciodata nu isi lega sireturile!".
Singurii oameni pe care putem sa ii uitam (impropriu spus din moment ce nu ne-am amintit vreodata de ei, dar sa zicem asa) sunt cei care au reusit sa treaca neobservati pe langa noi si fata de care am fost intr-adevar indiferenti, fata de care nu am avut niciun
sentiment. Nu-i stim, nu-i cunoastem, mintea nu-i asociaza cu nicio intamplare. Poate ca ei si-au rupt gatul la 50 metri de noi, nu conteaza! Daca mintea nu-i asociaza cu un eveniment, vor trece neobservati. Si da, doar pe ei ii putem uita.
Cine sunt cei care ''uita"? Poate doar cei carora li se fac spalaturi cu H2SO4 si/sau sapaturi cu bisturiul pe creier. Poate nebunii, desi chiar si ei au momente de luciditate maxima, pe care multi dintre oamenii obisnuiti si sanatosi la cap nu le au intr-o viata intreaga.
Concluzia? Oamenii care te ranesc/te deranjeaza/iti displac nu se uita, iar de oamenii pe care ii iubesti o sa-ti amintesti mereu. Cei care ti-au fost indiferenti vor trece neobservati.
Amintirile ne demonstreaza ca
nu stim sa uitam.
Si pun pariu ca si tu ai cel putin o amintire, nu-i asa?
"HE will wipe away all their tears. And there will be no more death or sorrow or crying or pain. For the old world and the evils are gone forever." => Revelation 21:4