Cand ai probleme si iti este greu parca toti cei din jur dispar care incotro, iar eu nici macar nu am asa de multi prieteni carora le-as putea impartasi problemele mele. M-am invatat sa fiu pe cont propriu, sa ies singura din orice situatie. Buna sau rea. De fapt, n-am prea avut alta solutie.
In ai mei nu am gasit pana acum mare sprijin, poate datorita diferentei de mentalitate. Ei ma visau ceva si undeva, eu m-am visat si am devenit altceva, in alta parte. Nu mi-au fost alaturi de extrem de multe ori, am luat singura unele decizii care poate erau mai usor de suportat daca aveam si opinia lor. Dar n-am stat sa-mi plang de mila si am mers mai departe. Si imi este mult mai bine asa.
Pana acum o singura o persoana nu m-a dezamagit si a fost alaturi de mine indiferent de situatie: prietena cea mai buna de la Galati, aceeasi de 8 ani incoace (8 ani.. oau, cum a trecut timpul ). A uitat ea de ziua mea, cine mai stie cate si mai cate prostioare a/am facut... dar cand am avut nevoie una de alta, am fost mereu acolo. Si la

si la

.
Intre timp a mai aparut o buna prietena, aici la Bucuresti. De 2 ani ne sprijinim una pe alta cum stim noi mai bine. Uneori doar cu vorbe. Alteori doar cu un simplu mesaj.
Si ar mai fi un el, un bun prieten, una dintre putinele persoane care imi poate aduce instant zambetul pe buze, indiferent de situatie.
Trei, Doamne, si toti trei.
In rest, o apa si-un pamant...
"HE will wipe away all their tears. And there will be no more death or sorrow or crying or pain. For the old world and the evils are gone forever." => Revelation 21:4