Traumele din copilarie influenteaza destul de mult. Cum?! Asta fiecare individ o stie, nu se poate generaliza pentru ca fiecare situatie in parte, e diferita. Cel afectat trebuie sa aiba puterea de a trece peste traumele din copilarie.
Eu merg pe ideea:
Iert dar nu uit. I-am iertat pe ai mei dar de uitat nu am uitat si nu am sa uit. Pentru ca nu pot si poate si pentru ca nu vreau. Ei bine, in cazul meu traumele au durat mai mult de 5 ani.
ashes wrote:cum se schimba relatia cu parintii in momentul constientizarii eventualelor traume?
Nu stiu cum e la altii dar in situatia mea, parintii mei nici in momentul de fata nu constientizeaza ca au gresit prin atitudinea lor.
Totusi, relatiile dintre noi s-au schimbat. Tot ce a fost urat am lasat in urma si prefer sa nu imi mai aduc aminte de ceea ce am trait in copilarie.
In momentul de fata ma inteleg foarte bine cu parintii(l-as exclude pe tata pentru ca e cantitate neglijabila pentru mine), deabia
acum simt ca am o
mama. Ne-am apropiat una de cealalta chiar fara sa ne dam seama, si asta s-a intamplat in niste momente grele...
Probabil ca pe undeva regreta ca nu a stiut sa fie langa mine atunci cand am avut nevoie cel mai mult de ea, ca mama. Acum, inainte de toate, imi este cea mai buna prietena. Si cred ca asta conteaza cel mai mult.
Trecutul trebuie lasat in urma, toate traumele trebuiesc lasate in spate pentru a putea avea o relatie armonioasa cu familia, dar cum am mai spus, difera de la caz la caz, fiecare isi percepe durerea intr-un anumit fel.
Iti amintesti cuvinte si taceri? Era demult sau poate era ieri. Iti amintesti?
Eram pe-acelasi drum. Era demult sau poate e acum.
Sometimes I feel lost. It`s not because I don`t have a map, it`s because I don`t have a destination...