Discuta Liber - discuta de la om la om

[Bogdan}{]

cateodata ma intreb daca tot murim, de ce mai traim? Nu pot sa raspund. Cateodata am impresia ca viata e doar o asteptare a mortii. Nu stiu de ce. Asa simt... Ma poate lamuri cineva? Sau tre'sa ma duc la un psihiatru?

[amanda]

Nu mi se pare o conceptie prea corecta, daca astepti moartea cred ca uiti sa traiesti iar atunci cand vei ajunge in pragul mortii vei regreta ca n-ai trait suficient de intens.

Nu stiu daca psihologul e solutia, daca vrei o solutie. Mai curand ar trebui sa te analizezi tu pe tinesa vezi de ce crezi asta, ce te determina sa ajungi la aceasta concluzie.

[Bogdan}{]

eu am zis psihiatru. Poate ai dreptate amanda. O sa incerc sa nu mai gandesc asa.

[adler]

nu cred ca traim ca sa murim...de fapt eu nu cred in viata de dupa moarte... dar...fie...traieste viata cat poti..asta e tot... nu ai de unde sa stii daca va urma ceva..sau nu...viata nu este doar o asteptare a mortii...

[tot eu]

parerea mea e ca te poti considera cu adevarat implinit, atunci cand ramai viu in amintirile celor vii...asa vei "trai" mai mult...si cu toate astea...cui ii pasa cand mori???celor apropiati...nu ii pasa presedintelui, nu ii pasa nimanui din romania, nimanui din europa, de pe glob, din univers...si atunci te intrebi...chiar esti un nimic???ai trait degeaba???cine esti...si cine ai fost...???

P.S : nu vreau sa par paranoica, dar chiar mi-am pus problema asta...si nu-mi gasesc raspuns...

[emma]

@tot eu, nu conteaza in amintirea cui ramai,ci amintirile cu care tu iti tarasta fiinta de-a lungul vietii...nu conteaza cine esti atata timp cat esti in devenire spre ceva mai bun...nu conteaza cati te plang in ziua mortii ci cei pe care i-au iubit in timpul vietii...

nu conteaza daca mori azi sau maine,atata timp cat ai trait o viata fara regrete...

...esti cel ce vrei sa fii...daca stii ce vrei de la tine,de la viata,nimic nu te impiedica sa-ti iei zborul spre...paradoxal poate,un zbor in jos,spre tine,spre tainele fiintei tale...acolo vei gasi raspunsuri...si alte nenumarate intrebari...de ce te nelinistesc aceste provocari ale timpului,ale oamenilor?...ele ne tin ocupati,ne dau ocazia sa traim pentru ceva,sa luptam zilnic...

...murim si azi ca si ieri...si vom muri si maine...murim putin cate putin...si poate ca de-a lungul vietii suferim morti mult mai dureroase decat ultimul sfarsit...decat ultimul suflu de viata ce se pierde semenea fumului in vant...

[a_soul_4_u]

.... si eventual vom muri ....

[BA]

ca un om ce tocmai era sa se reintalneasca cu rudele de pe lumea cealalta....pot spune asta....bai, in momentul ala nu realizezi nimic, nici regrete, nici cine iti va duce doru, nici ce ai lasat nefacut, ci doar o sete care te trage spre viata, instinctul acela inexplicabil, ca de ce vreau sa traiesc, ce ma trage de picior spre lumina, si totusi...de abia acum realizez ca as vrea sa am pe cineva alaturi de mine, mereu, la naiba....si sa dau naibii toate piedicile astea lumesti,dar ce par necesare si de netrecut

[GAnd_ul]

da pana atunci...life.....le incerc pe toate...
ca si-asa nu iau nik cu mine.(in lumea cealalta).....

[uby_4u]

nu mi-e frica de moarte... am invatat s-o apreciez... am invatat s-o respect... de ce sa-mi fie teama? odata si odata tot voi muri... si asa EA mi-a rapit ceea ce iubeam mai mult in viata... si atunci cand va veni sa ma ia, vreau s-o intampin cu zambetul pe buze sa simta ce am simtit si eu ....
dar pana atunci mai este... (sau nu???)