Discuta Liber - discuta de la om la om

[Sorcerer]

cam tot ce ai scris tu este spus din punctul de vedere idealist al celiu care vrea copii si e cu capul pe umeri; sunt multe lucruri de atins acolo... pe mine ma deranjeaza 2 lucruri mari pe lume si cred ca amandoua au la baza acelasi sentiment: delasarea si nepasarea. Ma doare mult cand vad caini pe strada si copii care cersesc. Poate ca e putin fortata comparatia; acum sa revin la topic. Este greu pentru ca nu stii ce-ti ofera tie viata, daca o sa poti sa-l cresti pana la varsta la care se va intretine singur; poate sa-ti mearga bine pana la un moment dat, dar sa nu-ti mai mearga la fel dupa... asta nu inseamna ca nu vreau copii... cred ca am mai postat in topicul asta; ideea e ca prea multa lume ia cresterea copiilor prea usor

[Sweet Insanity]

Nu sunt eu mare expert in copii, dar de 10 luni particip la cresterea unei fetite si as putea sa-mi dau cu parerea. Da, este greu sa cresti un copil. Financiar... vorba mamei, cu banii cu care faci un copil mare stransi la un loc, iti face o viata de mare stil; si totusi parca esti mai fericit crescand un copil decat fara el si bogat; si unii nu au cat sa se tina pe ei, dar dupa ce au un copil te mira cum de reusesc sa se descurce sa-i ofere lui totul. E greu sa trebuiasca sa fii rabdator cu un copil de cateva luni cand pe tine tocmai te-a pocnit o durere groaznica de cap si ai probleme si el tocmai atunci urla de mama focului; dar daca il iubesti inghiti si iti mentii calmul. E greu sa speli pe de pe cuvertura sau de pe jos materialele lor fecale pentru ca nu stau intr-un loc cand ii schimbi si manjesti totul. E greu sa te chinui zi dupa zi si noapte dupa noapte... si totusi dupa 18 ani de zile poti sa te uiti in ochii unui parinte si savezi cat de fericit e ca a facut un om si cu cata fericire o ia de la caapt.

[not_so_innocent]

si cand nu mai sunt tot vegheaza, au grija de tine oriunde ar fi.mama tot mama ramane, tatal tot tata asa ca si al 70 de ani mama iti poarta de grija,
ca sa cresti un copil e fffffffffff greu, o sa intelegem cand vom fi parinti

[violeta]

Este greu sa cresti un copil din toate punctele de vedere...finaciar vorbind..e vorba de o suma mare de bani ce trebuie cheltuita pentru a-i asigura copilului tot ceea ce are nevoie pentru a se deszvolta frumos si pentru a fi sanatos. Mai e implicarea ta ca parinte la cresterea puiului mic ..trebuie sa fi alaturi de el in orice moment, pana sa se poata descurca singur..si chiar si atunci cand va creste..e nevoie de tine ca parinte pentru un sfat, o vorba buna, o problema grava, etc. Mai trebuie si o rabdare de fier din partea parintilor..unii parinti imediat se pierd cu firea si reactioneaza foarte rau la orice greseala a copilului...si asta e tocmai invers la ceea ce trebuie sa faci..trebuie sa fi acolo sa-l ajuti, nu sa-l chinui si sa-l tranformi intr-o marioneta.

[TheOne]

Hy ! Am cam lipsit din acest forum vreun an daca nu chiar si mai bine dar "i'm back" In primul rand bine vam regasit(pe cei vechi) si bine vam gasit (pe cei noi).Si acum despre copii si cresterea lor....
Sunt tatal unui baietel de 1 an ( pe 16 aprilie) si daca la inceput ma speriat gandul ca voi avea un bebe acum pot sa zic ca e chiar cool sa il ai in casa....sa fie al tau si sal vezi zambindu-ti. Cand e plecat pe undeva(la bunici in special) e cam goala casa fara el si daca ar fi sa dau timpul inapoi nu as mai fi speriat nici o secunda la gandul ca voi fi tata . Cat despre cresterea lui....asta e o alta treaba spinoasa dar vorba romanului "unde mananca 2 guri manaca cu siguranta si a 3-a "
Daca ar fi sa dau cuiva vreun sfat in legatura cu "a avea un copil"........... "Sa nu va sperie aparitia lui caci un copil se creste singur udat la radacina de dragostea parinteasca(ambilor parinti)" Si nu trebuie nicidecum sa fie ceva de genu "hai fie sa avem si noi un copil cum au toti" pentru ca , personal , nu as schimba pe nimik in lume zambetul lui Alex atunci cand ma vede

[Micha]

dar nu ai cum sa nu fii speriat fie ca ai 18 ani sau poate 30. O sa fie mereu teama ca nu stii ce trebuie sa faci ca mama/tata, de la : daca il tin de gat i-l rup?, dar daca imping mai tare piciorul in botosei ii scrantesc vreun deget?, daca plange inseamna ca e bolnav?, e suficient de cald sau racoare pt el? pana la chestii legate de bani care e chestia cea mai chinuitoare pt ca sunt extrem de scumpe lucrurile utile unui copil, si mai ales "nu sunt pregatit sa fiu parinte, sunt prea tanar". Nu e asa usor sa accepti un copil in viata ta, sincer, nu as vrea sa il planific practic, cam cand vreau sa se nasca si prostii de genul sa am dinainte planul pe 5 ani pt el si pt viata mea deja facut dinainte, no way... dar nu poti sa te arunci asa usor cu capul in fata "vai ce frumos, un bebe, how cute"... Nu creste doar cu aer copilul ala si decat sa ii ratezi viata inca de mic pt ca nu ai fost capabila ca mama sa ii impui anumite limite si sa-l inveti respectul fata de ceilalti si mai ales fata de parinti, si asta pt ca nu ai o varsta potrivita pt a fi parinte sau pur si simplu chiar nu erai pregatita, apai sincer, mai bine te lipsesti...