Discuta Liber - discuta de la om la om

[skumpika]

Cred ca stiti cazul fetitei Mariana. A fost foarte mediatizat zilele acestea. Azi am vazut la tv si m-a impresionat foarte mult mesajul unui baiat de 15 ani. Zicea ceva de genul ca e o cruzime ce se intampla si el cand va face un copil se va gandi daca are cum sa-l creasca, nu ca mama Marianei.

Este greu sa cresti un copil, am o prietena insarcinata in 5 luni si mi-a povestit cate teste a facut pana acum si pe majoritatea le-a platit, unele costa chiar si 200 lei. Au o situatie financiara destul de buna dar tot isi fac griji cum se vor descurca dupa ce vine bebelul.

[Snappy]

@skumpika - care caz "Mariana" ?!?

[skumpika]

[ot]Fetita de 3 ani tinuta de bunici intr-o cusca improvizata pentru ca "era obraznica" cat ei nu erau acasa. Mama era maritata in alt sat si locuia acolo cu sotul ei, am inteles ca era cioban. Nu o mai vazuse pe fetita de 5 luni. Intr-un final fetita a fost luata de la bunici pentru o perioada de 3 saptamani (parca) si mamei i s-a pus in vedere ca trebuie sa se ocupe de ea. Pe mine m-a mirat tare imbracamintea mamei, adica faptul ca era tare "la moda", avand blugii bagati in cizme. Poate credeti ca sunt nebuna dar chestia asta mie mi-a dat de inteles ca o doare undeva de fata ei.[/ot]

[andreeam]

doamne cand am vazut repotajul pur si simplu am ramas uimita de rautatea oamenilor...de cruzimea lor..cum sa tii un copil intr-o cusca si sa incepi sa razi cand vezi ca se chinuie sa iasa de acolo..si incepe sa planga..:O o doamne..n-o sa ajung niciodata asa...nici pe departe!!!

[Snappy]

[ot]merci fain skumpika[/ot]

[Catalin]

In primul rand pe langa faza cu monetarul mai este si responsabilitatea pe care un parinte trebuie sa o aiba fata de un copil.

[Keira]

Astazi e mai mult valabila ideea : E mai usor sa omori un copil decat sa-l cresti Mai multe comentarii nu are rost sa fac.

[p3g@s]

Cat de greu credeti ca este sa cresti un copil? Sau poate este usor?
Cum veti proceda voi cu copiii vostri cand ei vor ajunge la varsta de 20 de ani?
V-ati ajutat voi oare parintii de-alungul celor 16-21 de ani, astfel incat ei sa poata spune acum ca le-a fost usor cu voi?
In opinia voastra, la ce varsta se poate spune ca un parinte nu ii mai poarta de grija unui copil?
Raspundeti concret si nu filosofati. Folositi-va in acordarea raspunsurilor de propria voastra experienta de viata si de planurile voastre de viitor.

E mai greu pe zi ce trece pentru ca pe zi ce trece ;pe zi ce devii mai matur si pe zi ce vezi viata cu ochi "mai mari" realizezi ca nu e numai flori si dragoste....insa greu nu inseamna imposibil
Voi incerca sa ma implic in viata lor in sensul ca sa le gasesc ceva de munca , sa incerc sa-i ajut cu viitorul lor si sa le asigur un trai mai bun..asta daca ma vor lasa...
Nu...nu mi-am ajutat parintii cat as fi putut..asta pentru ca am realizat acum tarziu(daca nici acum in totalitate...in viitor o sa-mi dau sigur seama..) ceea ce fac ei pentru mine si fratemiu...
Parerea mea...copilul ramane copilul tau de la 0 pana la 985632652 ani sau cat are el viata...niciodata nu voi putea spune ca al meu copil poate isi va purta singur de grija...asta e instinst dinala de parinte ..nu stiu cum ii zice...si toti o sa-l avem...spun eu

[Sidoni@]

cred ca un copil se creste foarte greu dar satisfactiile pe care ti le poate aduce ca parinte compenseaza tot greul pe care il imtampini in cresterea lor. eu una visez sa deschid un centru de plasament sau o fundatie pentru copii abandonati. cred ca cei mai impotranti in societatea noastra sunt copii si trebuiesc sprijiniti pentru ca altfel vom ajunge o tara de refugiati si de hoti. si sincer imi doresc ca atunci cand n u voi mai fi sa zica cineva ca l-am ajutat macar putin in viata. pentru mine e foarte important sa ajuti.

[alx]

ma gandesc la totosei de jumatate de palma si mi se umple sufletul de bucurie!
este greu,fara indoiala!mi-am crescut surorile si stiu ce sacrificii implica datoria si slujba de parinte.insa...daca iubesti cu adevarat,nici un obstacol nu este prea mare.

ma gandesc apoi la metroul de bucuresti;vad copii atat de frumosi ,cu ochii atat de clari si de luminosi incat ti se rupe inima vazandu-i cu haine zdrentuite si desculti,cersind un colt de paine.doamne,imi vine sa-i sarut pe frunte,sa-i iau acasa,sa le fac o baie calda,sa-i mai sarut o data,sa-i imbrac cum se cuvine,sa-i mangai,sa-i pup pe obraji,sa le rup din jumatatea mea de paine,sa le soptesc o poveste si sa alung tristetea cu un zambet si o mana calda ce o strange pe-a lor.
...de multe ori am visat lucrul asta,de multe ori m-am gandit la adoptie.

inainte de a deveni mamica:)mai sunt cateva idealuri de atins:eu,o slujba bine platita si un sot cu capul pe umeri ce ar face imposibilul pentru mine.

daca as face un copil numai pentru mine,ar fi dovada de egoism iar lui i-ar lipsi familia.

inainte de toate,este o decizie luata in doi.sacrificiile facute doar de un singur parinte fura din identitatea copilului de maine.

ajutorul si dragostea mea le va avea din ziua in care se va naste,pana in ultima.suflet din sufletul meu,zambet din tatal sau,niciodata nu il voi sufoca cu dragosta mea,insa un prieten loial si o mama va gasi in mine mereu.

la 20 de ani va fi pe bancile facultati,suficient de matur pentru a infrunta viata.