Discuta Liber - discuta de la om la om

[Catalin]

Este ceva ce simti tu e cel mai bun raspuns parerea mea.

[p3g@s]

cand esti singur si totusi ai pe cineva aproape..cand tot ce-ti doresti e o simpla imbratisare si un sarut de la cel caruia i-ai rostit Te Iubesc...cand esti cu el/ea si simti ca nimik nu mai conteaza pe lume...cand intr-o noapte calda de vara stati pe o banca si visati impreuna...cand iti doresti ca aceste momente sa nu se mai incheie...this is love

[Minerva]

Il iubesc pentru ca ii iubesc mirosul pielii ..atingerea lui , privirea , saruturile....
Fluturii in stomac&co cred k nu fac parte din adevarata iubire neaparat! cel putzin ...asta e numai faza de inceput ... La mine insa de cele mai multe ori "simptomele" astea s'au dovedit a fi doar un foc de paie

[NYCGIL]

Nici pana acum nu stiu. Nu stiu nici daca am iubit cu adevarat vreodata.
Un prieten mi-a spus odata ca atunci cand iubesti, vezi persoana respectiva peste toti si toate...ca nimic nu-i prea putin pentru ea, si ca ai face orice pentru a o face fericita in orice situatie.
Si ca dureaza o viata intreaga.
Cred ca am simtit asta pentru cineva, dar cu duratul aveam o problema. Pentru ca, atunci cand ma gandeam mai bine, cand nu eram impreuna... contam si eu, si viitorul meu, si familia, si prietenii...toate lucrurile astea care prietenul acela imi spusese ca nu ar trebui sa vina inaintea iubitului...

[onix]

Eu zic ca stii ca iubesti atunci cand simti ca fara celalalt esti...nimic...nu ai putea concepe viata fara el/ea. (nu punem la socoteala cazurile de gelozie exagerata). Si mai trebuie sa facem o distinctie clara intre iubire si obisnuinta. Poti sa fii obisnuit cu cineva dar sa nu fie iubire, ci doar atasament. Cred ca de multe ori realizam cat de mult am iubit abia dupa ce s-a terminat. Am gasi mai demult un citat frumos, dar nu mai tin minte cui ii apartine : "Nu stim de ce iubim, dar intotdeauna stim de ce nu mai iubim."

[ice_angel]

un alt raspuns... mai pe ocolite oleak....

iubesti atunci cand iti dai seama ce-ai pierdut...

[Catalin]

Exact foarte bine spus, atunci cand jumatatea pleaca, atunci simti acele dureri in piept care nu-ti dau pace multa vreme. Asa am patit si eu cand am iubit o singura data in viata, asa patesc si acuma bine, nu am pierdut-o dar suntem in impas si nu ne-am mai vazut de 3 luni de zile............acuma realizez ce greu este fara ea.

[Alinutza_19]

iti dai seama ca iubesti atunci cand inima sta sa iti sara din piept atunci cand vezi persoana iubita, simti ca iubesti atunci cand ai fluturasi in stomac cand te saruta tandru , simti ca iubesti cand ur si simplu spui acele cuvinte "te iubesc" din toata fiinta ta, iubesti atunci cand simti ca dragostea ta e impartasita ....

[Micha]

stiu ca-l iubesc pt ca ma pierd cu totul cand il aud si incep sa zambesc si numai la auzul vocii sau pur si simplu al numelui lui....stiu ca-l iubesc pt ca simt ca mor de fiecare data cand inchidem telefonul dupa ce vbim jumate de ora...stiu ca-l iubesc cand il aud vbind iar sunetul vocii lui imi rasuna in minte toata ziua dupa acel moment....stiu ca-l iubesc cand fac numai nebunii pt el

[emma]

...eu spun ca exista atatea mii de feluri de a iubi incat e greu de spus cand iubesti si cand nu...m-am indragostit o data si am crezut ca e iubire,dar nu fusese decat dragoste platonica...m-am indragostit a doua oara si iarasi am crezut ca iubesc ,dar nu a fost o dragoste impartasita...stau si ma intreb daca nu cumva m-am inselat in privinta sentimentelor mele... e oare de ajuns sa-l ai tot timpul in gand,sa-i cauti chipul printre oamenii de pe strada,sa auzi soapte-ecouri venit dintr-o imaginatie bogata...e de ajuns sa-ti fie dor,sa simti ca te sufoci fara sa-i spui ca tii la el,sa intinzi mana ca sa-i atingi palma si mana sa-ti ramana suspendata in gol...e de ajuns sa-i vorbesti in gand,sa-l certi pentru minutul pe care l-a pierdut fara a se gandi la tine,fara a te tine strans in brate...?e oare e de ajuns sa te doara toata suferinta pe care o simte?...si este oare normal ca iubirea ta sa fie pentru el un chin? ...
...iubim atunci simtim ca ne pierdem in privirile lui,ca ni se desira cursul ideilor pe care nu mai reusim sa le rostim...si iubim mai ales atunci cand prea obositi in incercarea de a ne exterioriza simtamintele,ne asezam tacute in fata lui...fara sa-i spunem nimic,doar sa-l privim...caci cuvintele nu-si mai au rostul atunci cand iubirea ne instraineaza de noi insine pentru a ne regasi intr-un etern TU...