by marry on Fri Aug 26, 2005 8:42 pm
Angel, mi-a atras atentia ceea ce ai spus....la varsta de 18 ani cati ai tu, nu cred ca te poti considera psiholog sa poti vorbi despre ceea ce simte o femeie dupa un avort... si chestia cu cosmarurile, asta e o prostie....
Nu va mai luati dupa toti, ca nu tot ce zboara se mananca...
Si inca ceva, daca tu acum ai ramane insarcinata( dau exemplu) cu prietenul tau la care tii, sau in urma unei greseli, sau...cine stie ,in urma unui viol, tu vrei sa spui ca pastrezi copilul, indiferent de situatie?
Chiar daca parintii tai iti spun ca te vor da afara din casa daca il pastrezi si nu te vor mai considera copilul lor niciodata? Atunci ce vei face? Il nasti ca apoi sa-l dai la un centru pentru copii? Sau il lasi alungat printr-un spital? Sau in cel mai rau caz, il lasi intr-un parc ca ...cine stie, poate o familie cu suflet bun l-ar adopta??? Caci la varsta ta nu cred ca detii suficiente finantari sa poti spune ca il cresti singura! Cu ce bani? Cu alocatia ta? Un copil presupune responsabilitati mari, sacrificii multe si mai ales multi bani pentru scutece, lapte, hainute...etc Tu detii un capital destul de mare pentru a face astfel de sacrificii pentru copilul asta?
Sincer iti spun ca in situatia asta ai face un avort.... si te poti jura ca nu, ca nu am sa te cred!!