Discuta Liber - discuta de la om la om

[Nina]

Ai simtit vreodata ca lumea ta se clatina, ca iti fuge pamantul de sub picioare...si nu poti face mare lucru sa o scoti la capat? Ai simtit ca ingheti de teama si ca planurile tale sunt puse in pericol de o problema neprevazuta?

Povesteste-ne situatia, spune-ne cum ai reusit sa treci peste, cine ti-a fost alaturi, daca te-a schimbat acest lucru etc etc.

[Alinutza_19]

am simtit.....e un sentiment ciudat..care te face sa te indoiesti...am simtit asta cand eram cu primul meu prieten...era un sentiment care pur si simplu te facea sa iti pierzi mintile si sa cauti cat mai repede un raspuns o rezolvare....am trecut peste momentul ala greu si cu ajutorul lui....este foarte important ca cineva sa-ti fie alaturi..persoana iubita, familia...oricine care iti poate intinge o mana de ajutor...
bine momente din acestea au mai fost...dar momentan pe acesta mi l-am amintit eu

[Catalin]

Au fost 2 cazuri:

1. Cand a murit mama in 1992, nu a fost un soc puternic pentru ca eram mic si nu realizam ce se intampla. Mai tarziu a fost extrem de greu pentru ca aveam nevoie de ea langa mine mereu......si acum am. M-am obisnuit cu gandul ca nu mai este tarziu tare, pe la 17 ani daca nu ma insel.
2 Cand m-am despartit de prima mea prietena si am fost aproape de prapastie, nu stiu a fost un soc pentru ca eu am fost vinovat ca ne-am despartit si mai ales pentru ca atunci chiar am iubit cu adevarat si pentru prima oara.

In ambele cazuri, adevaratii prieteni mi-au "incarcat bateriile" ca sa imi revin si datorita lor sunt acum aici.
Chiar ca prietenii adevarati nu te lasa la greu niciodata....la mine asa a fost cel putin.

[MIIB]

Da, din pacate da.Cred ca au fost mai multe cazuri, si cred ca as putea spune destul de multe, dar unul e care nu cred ca-l voi uita si ierta niciodata.
A fost atunci cand mama mi-a spus in timp ce noi ne contraziceam( aka ne certam mai usor, sau cel putin asa am crezut eu:( ) imi spune ca poate intr-o zi cand ajung acasa o sa gasesc iala schimbata.Asta pe mine ma lasat pur si simplu cu gura cascata.Deja incepusem sa cred ca parintii mei nu sunt cei mai cool din lume, dar nu credeam ca sunt chiar asa de...Well that sucks!! Cum am trecut peste??? Nu stiu pur si simplu am trecut,cu ajutorul unor amici, a fratelui mai mare, care cred ca este cel mai bun prieten al meu.Totusi sunt multumit ca nu m-am lasat dus de val si sa plec de acasa ca cine stie unde eram pe acum.

[milisss2]

De ceva vreme sunt ca pe un pod suspendat deasupra unei prapastii enorme .... ma tem ca orice pas va fi si ultimul in acea directie ... si inapoi nu mai pot da. Senzatia e veche si revine dupa aproape 1 an de disparitie ... nu mai astept o mana sa ma traga afara pentru ca asa ceva nu a existat niciodata pentru mine.
Va fi un pas ... un pas atletic inainte.

[Leon]

toti trecem peste momente critice in viata asta;

printr-un astfel de moment am trtecut si eu cand am avut un accident de masina care m-a tinut imobilizat la pat vreo noua luni cu o tija in picior.

a fost groaznic, fiecare zi era un cosmar, atunci doream sa ma culc si sa nu ma mai trezesc niciodata, credeam ca totul s-a sfarsi si
ca voi fi o povara pentru toata lumea;

dar am reusit sa trec cu bine peste acest critic moment datorita parintilor si prietenilor, care au stiut sa fie alaturi de mine si sa ma incurajeze.

si am tras si o concluzie : oricat de greu ti-ar fi in viata, lupta si spera ca intr-o zi totul va fi bine.

[p3g@s]

1. Cand din motive care le-am inteles si atunci si acum ai mei au pierdut casa (datorii and stuf ) si a trebuit sa stam o mica mare perioada 8 in 3 camere....au fost si clipe in care familia mea(ma refer la ai mei exclusiv) nu aveam ce baga sub nas si certuri mereu si amenintatri si tot felul de chestii dinastea. Am pierdut atunci nu numai casa....ci tot ce era in ea...am plecat doar cu ce puteam duce si cu atat ramaneam...povestea e mai ampla dar in mare asta e ...
Cum am trecut peste? Nu ma intrebati ca nu stiu nici eu...n-am avut pe nimeni in spate nici macar rudele(si aici e de povestit) ca de prieteni... ...care prieteni ...
2. M-a lasat pentru singurul prieten pe care-l aveam si se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat ( http://www.discuta-liber.com/viewtopic.php?t=1574 )...
In momentul ala am realizat cat de c##va e viata si am trecut greu peste , nu am avut preamult sprijin pentru ca nu am cerut...alde skip ma mai facea sa uit si ne bagam amandoi organu in ea de treaba ....
Probleme ce ma zguduie intalnesc mereu..si ma oftic si-mi bag si-mi scot dar nu prea mai rezolv nimic cu asta de oleaca de timp. Cel mai bine iti este atunci cand nu te preocupi decat de tine fara regrete ca cei de langa tine nu prea sunt de acord...pacat ca inca nu pot fi asa de nesimtit si tot ajung sa sufar.... Life's a big bi##h !
A si am uitat sa raspund ....cum m-au schimbat aceste lucruri : pai m-au facut persoana care ma sacaie si astazi cu ideile si visurile ei (persoana intai singular ) dar ma impac bine cu ea ca toate ce au trecut nu m-au omorat ci mai facut mai puternic.
Am devenit constient ca planurile sunt bune dar instinctul bate mai mereu...ca banii sunt importanti dar daca nu-i pot avea macar nu ma milogesc... sa nu ma mai bazez pe rude si alte specimene care iau dar inapoi dau ... si cam atat acu...mai revin cu detalii..daca sunt

[Cherry]

Pai...cand a murit bunicu, bunica si cand mi s-a furat telefonul... Ciudata stare... Stateam pe asfalt si aveam senzatia ca sunt in aer, ca nu pot face niciun pas, vroiam sa alerg si aveam mereu senzatia ca ma impiedic...
Cum am reusit sa trec peste? Mereu a fost de efect o imbratisare puternica de la mama... Imi amintesc momentul cand stateam cu mama in fata la morga spitalului judetean si asteptam sa o scoata pe bunica. Stiam ca asa va fi, dar parca nu era acel sentiment cum a fost cand am vazut-o intinsa in sicriu... Am avut aceeasi reactie in acelasi timp, amandoua... Am inceput sa tremuram, lacrimi... si un strans in brate cat se poate de puternic...

[MIIB]

OFF-Topic

dupa cum vad sunt destui si imi pare rau de asta ca asta ar trebui sa fie cea mai frumoasa pasrte a vietii - dupa cum spun parintii mei.Daca e asa cred ca ... dar oricum tinerii din ziua de azi dau cu capul de probleme mult pre de devreme.

[ashes]

am simtit.. acum 3 ani jumatate cand a murit tata.. n-o sa uit niciodata cand l-au adus acasa. a fost aiurea rau.. tata a fost unicul sprijin, cu mama nu m-am inteles bine deloc, atunci mai rau ca niciodata. tot timpul cand vedeam pe cineva - ruda, prieten, cunostiinta - ca ii este rau, chiar si o simpla ameteala imi era frica ca o sa moara si respectiva/ul.. aiurea rau sentimentul. am inceput sa ma obisnuiesc cu situatia cand am fost cu cineva un an jumate.. am inceput sa invat sa ma descurc, s dupa ce ne-am despartit sunt stabila si sigura pe picioarele mele. am momente in care imi aduc aminte de tata, si-i simt lipsa enorm, dar nu am ce sa fac si trebuie sa merg inainte.